„Mulţi politicieni trăiesc încă cu iluzia că sărăcia este în mare măsură limitată la oameni care nu muncesc. Pur şi simplu nu este posibil să bazezi politicile anti-sărăcie pe ideea că numai munca este o cale de ieşire din sărăcie. Trebuie să se acorde sărăciei în rândul copiilor din familiile salariate aceeaşi atenţie de care beneficiază sărăcia în rândul celor care nu muncesc”, a declarat Tom MacInnes, director de cercetare la New Policy Institute (NPI) şi coautor al raportului.
Potrivit cercetătorilor de la NPI, care au elaborat raportul pentru Joseph Rowntree Foundation (JRF), peste jumătate din cele 3,7 milioane de copii britanici trăiesc în sărăcie astăzi. Cifra de 2,1 milioane este cea mai mare înregistrată până acum, de la 400.000 în ultimii cinci ani, subminând afirmaţia des repetată că oamenii trebuie să se străduiască ei înşişi să iasă din sărăcie.
În ultimii cinci ani, 30 din cei 47 de indicatori ai sărăciei examinaţi în raportul JRF privind Monitorizarea sărăciei şi a excluziunii sociale – printre care sărăcia infantilă, inegalitatea şi bunăstarea – au stagnat sau s-au înrăutăţit. 12 dintre indicatorii care au scăzut privesc veniturile reduse, ocuparea forţei de muncă sau datoriile.
Peste 13 milioane de britanici, 22% din populaţie, trăiesc în prezent cu mai puţin de 60% din valoarea medie a venitului lor, în pofida faptului că cel puţin un părinte aduce un salariu acasă. Aceasta înseamnă că un cuplu cu doi copii sub 14 ani trăiesc cu mai puţin de 288 de lire sterline pe săptămână după plata impozitului pe venit, a aşa-numitei „council tax” (taxa ce se percepe pentru bugetul local, n.red) şi costurile locuinţei.
Dintre aceştia, 5,8 milioane trăiesc în „sărăcie profundă” – supravieţuind cu mai puţin de 40% din venitul mediu (sub 192 de lire pe săptămână pentru un cuplu cu doi copii sub 14 ani), aceasta fiind cea mai mare proporţie înregistrată.
Şomajul în rândul tinerilor este de 20%, cel mai înalt nivel de 20 de ani încoace, potrivit raportului. Aproximativ şase milioane de britanici sunt "subangajaţi" (număr care include persoanele fără un loc de muncă sau cu locuri de muncă prost plătite, part-time).
Familiile salariate ar putea fi „împinse în continuare în sărăcie” de reformele sociale propuse, a avertizat Rhian Beynon, şeful de politică de la Family Action: „Modificările aduse creditelor fiscale singure ar putea însemna că o familie pierde 50 de lire pe săptămână, echivalentul cumpărăturilor de alimente pe săptămână, iar pentru cei cu cele mai mici venituri ar putea însemna că familiile vor face foame şi că mai mulţi copii, nu mai puţini, cresc în sărăcie”.
Raportul a reînnoit apelurile pentru ca salariul minim de 5,93 lire pe oră să fie înlocuit de un „salariu pentru asigurarea traiului” la nivel naţional de 7,50 lire pe oră. 
Sursa: Agerpres