ca va fi in curand «jucat» si pe a treia! Regizoarea Chris Simion propune o interpretare complet noua a piesei, in timp ce Felix Alexa a ales una cat se poate de clasica.Este o situatie rar intalnita, dar binevenita. Ba chiar s-ar putea spune ca, asezati de ochii spectatorului pe Patul lui Procust, regizorii vor fi ei insisi cantariti mai atent de catre cei sositi in sali. Nu numai ca putem sa luam contact cu opera unui dramaturg destul de greu de digerat, dar avem ocazia sa urmarim in actiune artisti care ofera propria viziune – sau lipsa de viziune – asupra aceleiasi piese. Iar masura care a functionat cel mai bine pana acum este una: bunul simt. Am facut aceasta paranteza fiindca introducerea piesei «Scaunele» a lui Eugen Ionescu in programul a doua teatre bucurestene ne-a furat placerea de a viziona opera, obligandu-ne sa urmarim o disputa care i-a avut ca protagonisti pe „semnatarii“ celor doua variante ale „Scaunelor“. Totul a pornit de la declaratia lui Felix Alexa ca tanara sa colega de breasla, Chris Simion, a facut in asa fel incat sa apara in presa o declaratie a domnului Liviu Ciulei, in care domnia sa isi exprima parerea negativa cu privire la spectacolul „Scaunele“ in regia lui Felix Alexa. Noi nu avem de spus decat ca o sti Liviu Ciulei ce spune…Insa, cum nimic nu vorbeste mai bine decat spectacolul in sine, dupa ele ar trebui «judecati“ si regizorii. La teatrul «Bulandra», Felix Alexa a pus in scena un spectacol clasic, care nu iese din litera cartii si pe care l-ar putea crea, probabil, cu tot atata imaginatie, si unii dintre noi. Cu o carte in fata, senzatia ca personajele – interpretate de altfel minunat de Oana Pellea si Razvan Vasilescu – venite din sala au urcat pe scena ar fi foarte pregnanta. La sala «Camil Petrescu» a Teatrului National, regizoarea Chris Simion ofera o alta viziune, dublata de o interpretare personala a operei lui Ionesco. Batranii scriitorului sunt niste biete marionete, intoarse pe toate partile de soarta, iar acest sentiment razbate in fiecare clipa din piesa. Nici venirea Oratorului nu-i salveaza, caci mesajul transmis de acesta e ininteligibil. Muzica moderna sublinieaza ideea spectacolului, precum si nebuneasca miscare a actorilor Adriana Trandafir si Mihai Razus si chicotitul lui Gabriel Fatu. Asteptam si a treia varianta, pregatita, din cate se pare, de cei de la Teatrul Mundi!