Situația bancară din țara noastră nu trece prin momente fericite în condițiile în care inflația va duce dobânzile în sus, iar discuțiile din Parlament referitoare la plafonarea dobânzilor și la limitarea valorii recuperabile de la un debitor în cazul unui transfer de creanță nu ajută deloc, dimpotrivă. Asistăm la mișcări care ar putea bloca creditarea bancară, creditare care în ciuda creșterilor din ultimii ani nu se apropie de nivelurile statelor dezvoltate (raportate la PIB sau la numărul de locuitori).
România are un nivel de bancarizare foarte redus, cu un procent de 60% din populație. Dintre cei care dețin un cont bancar și un card, majoritatea se folosesc de bancă doar pentru a încasa diferite sume, după care retrag toți banii de la bancomat. Plata cu cardul a crescut semnificativ în ultimii ani, dar la fel s-a întâmplat și cu numărul și valoarea retragerilor de bani de la automate.
Un alt exemplu de bancarizare redusă este ponderea creditelor ipotecare în PIB, care se ridică la doar 7,9%, în timp ce media europeană este de 40,1%. Iar fondul de locuințe finanțat prin credit ipotecar reprezintă doar 0,9% din totalul locuințelor din țara noastră. Cifrele au drept cauză și faptul că circa 96% dintre români au locuințele în proprietate, în timp ce media europeană este de 69,5%, dar problema este că stocul de locuințe este vechi și în cea mai mare parte nesatisfăcător pentru ocupanți. Mai mult decât atât, aproximativ jumătate dintre români trăiesc în locuințe supra-aglomerate, un efect care vine și din faptul că tinerii părăsesc foarte târziu locuința părinților, respectiv 30,3 ani, conform datelor Eurostat.
Dacă adăugăm și suprafața medie locuibilă a unei locuințe din țara noastră, de 40 metri pătrați, mai puțin de jumătate din media UE, de 90 mp, este clar că situația noastră locativă nu este deloc fericită și are nevoie de investiții pentru modernizare. Mai ales în condițiile în care gradul de înlocuire cu locuințe noi este foarte scăzut (puțin peste 50.000 anul trecut, la un total de 8,8 milioane locuințe).
Nișă neexploatată
„Un procent de 48% dintre locuințe sunt construite înainte de 1970, iar între 1970 și 1989 mai avem încă 34%“, spune Ionuț Dumitru, economist-șef la Raiffeisen Bank, care mai spune că doar 11% dintre locuințe sunt construite după anul 2000. Cu cât sunt mai vechi locuințele, cu atât mai mult au nevoie de renovare și modernizare, iar aici ar trebui să ajute și creditarea bancară.
Lăsând deoparte creditarea pentru achiziția de locuințe, care în majoritatea cazurilor este însoțită de împrumuturi pentru renovare, creditarea pentru îmbunătățirea condițiilor de locuit este o nișă neexploatată. Aici apar instrumentele oferite de băncile pentru locuințe, care au produse de economisire-creditare, unde împrumuturile sunt mult mai accesibile pentru majoritatea populației, fiind vorba de stabilirea sumei necesare renovării, economisirea pentru o perioadă de mai mulți ani, de regulă cinci ani, după care completarea cu un credit. Sistemul Bauspar este utilizat de clienții din mai multe state din UE în mod constant, adică după încheierea contractului inițial de economisire-creditare este deschis automat unul nou.
Doar 0,9% din fondul de locuințe din România este finanțat printr-un credit ipotecar, față de o medie europeană de 40%.
Ionuț Dumitru, economist-șef, Raiffeisen Bank
În România, sistemul este oferit de două bănci, Banca Comercială Română și Raiffeisen Bank, dar este blocat de doi ani după investigații realizate de Curtea de Conturi. În mod normal, un client economisește mai mulți ani, cu o dobândă pentru banii depuși lunar de 1,5%-3%, iar statul oferă o primă anuală de 250 de euro, menită a facilita îmbunătățirea condițiilor de trai. Dacă se dorește contractarea unui credit la finalul perioadei de economisire, dobânda împrumutului este între 4,5% și 6%, mult sub media oferită de un credit normal destinat renovării, care se ridică la 11%.
Blocate de doi ani, cele două bănci pentru locuințe au acordat doar credite în această perioadă, împrumuturi în valoare de 100 milioane lei, cu o valoarea medie a creditului între 20.000 și 30.000 de lei. Dar nu mai pot încheia contracte noi până la finalizarea legilor aflate acum în Parlament (care să clarifice activitatea băncilor pentru locuințe), iar statul român nici nu a mai achitat prima anuală aferentă economisirii. Ori relansarea produselor de economisire/creditare este o soluție pentru situația locativă deloc fericită din țara noastră.
