Potrivit Adevărul, este vorba despre un loc de veci din Cimitrul ”Eternitatea”, despre care doi ieșeni spun că ar fi fost lăsat moștenire. Mai exact, ei susțin că mormântul le-a fost lăsat moştenire şi s-au îngrijit de el mai bine de 20 ani, fiind la zi cu taxele şi impozitele în cel mai scump cimitir din Iaşi, unde preţurile sunt deja prohibitive, iar locuri de veci disponibile nu se mai găsesc.

În acest context, ei au înaintat un dosar în instanță, pârâtă în acest caz fiind Servicii Publice SA Iași.

De menționat este faptul că, procesul dintre cele două părți a început la finele anului 2018, atunci când ieșenii le-au cerut magistraţilor din cadrul Judecătoriei Iaşi să le aprobe dreptul de folosinţă asupra unui loc de veci, printr-o cerere de chemare în judecată.

Aceștia susțin că timp de 20 de ani au plătit toate taxele și au îngrijit mormântul, îndeplinind toate obligațiile morale pentru cei înmormântați acolo. Totodată, ei mai adaugă că același lucru l-au făcut și părinții lor, așteptând decizia finală.

„Nu am întâmpinat greutăţi la cimitir cu evidenţele sau cu dreptul de concesionare până în prezent, plătind de peste 20 de ani impozitele şi taxele, dar, de câţiva ani, se consideră că nu mai avem dreptul la acel loc de veci. M.U. a făcut aşa-zisul «monument» deasupra criptei, când l-a înmormântat pe soţul său, I.U. Noi ne-am îngrijit mereu de mormânt şi ne-am îndeplinit toate obligaţiile morale pentru rudele noastre înmormântate în acel loc.

Înainte de noi, au făcut-o părinţii noştri. Până în prezent, nu ne-a fost contestat dreptul acesta, decât printr-o decizie a Consiliului Local, care nu ne este aplicabilă”, au afirmat cei doi ieşeni în faţa instanţei.

Locul de veci, moștenire prin testament

Totodată, ieșenii mai susțin că locul de veci a fost lăsat  moștenire, prin testament, iar redevenţa pentru locul respectiv a fost plătită corect, până când au început restricţiile privind reşedinţa, plătind mereu ce s-a acceptat.

De cealaltă parte, reprezentanţii SC Servicii Publice SA nu au făcut nicio declarație în context. Totuși, potrivit BZI, au depus note scrise care dovedesc că, drept urmare a evidenţelor aflate în arhiva Cimitirului „Eternitatea” din Iaşi, au verificat Registrul întocmit în anul 1946, în care se regăsesc locurile atribuite în rezervă în acel an.

Mai exact, potrivit sursei citate, la poziţia 706 din data de 30 august 1946, a fost înregistrată o chitanţă. Pe această era scrisă menţiunea „Doamna U.A. a cumpărat un loc de rezervă”.

Totodată, sursa citată menționează că deși au existat mai multe înhumări ale aceleiași familii, asta nu înseamnă că dreptul de conesiune a fost transferat.

„De la data emiterii chitanţei, până în prezent, situaţia juridică a concesiunii locului de înhumare atribuit U.A. nu s-a modificat, aceasta fiind neîntrerupt titulara concesiunii. Respectivul loc de înhumare nu a fost transmis vreodată prin succesiune. Redevenţa a fost achitată o singură dată de către U.A., în anul 1946, pentru concesionarea locului de înhumare.

Faptul că, în acel loc, au fost efectuate înhumări ale decedaţilor – membri ai aceleiaşi familii – nu înseamnă şi transferul dreptului de concesiune de la titulară către terţii care au folosit acel loc de înhumare.

Nu ne-au fost înaintate actele de succesiune privind transmiterea dreptului de concesiune asupra locului de înhumare, iar plata nu transmite plătitorilor tarifului de întreţinere dreptul de concesiune asupra acelui loc”, au menţionat reprezentanţii societăţii pârâte.