Cineva spunea că ceea ce deosebeşte un bărbat de un copil este doar preţul pe care îl plăteşte pentru jucării. Nimic mai adevărat când vine vorba de tehnologie, iar importatorii încep să mizeze şi pe clienţii care îşi doresc neapărat „laptopul ăsta“, şi nu altceva.

Probabil că la vederea unor „monştri“ asemenea celor de mai sus multă lume îşi va pune întrebarea de ce să plăteşti 140 de milioane de lei vechi pentru un laptop?! Cine ar cumpăra asemenea maşinării infernale şi de ce?

Răspunsurile ar putea fi mai multe. Cert e că, dacă în urmă cu numai un an sau doi voiai neapărat „cel mai cel“ laptop, trebuia să îl aduci de peste hotare. Prin magazinele autohtone cu renume şi reclamă multă la produse pentru tot poporul nu găseai – şi încă nu găseşti – decât notebookuri cu performanţe cel mult medii, de generaţii ceva mai vechi şi care se vor fi uzat moral încă de la ieşirea din supermarketul de electronice şi electrocasnice. Iată însă că unii comercianţi, poate nu întâmplător magazinele online care se adresează unui public ceva mai avizat, şi-au luat inima în dinţi şi au început să importe vârfuri de gamă şi în materie de laptopuri. Cu o piaţă în creştere cu 50% pe an, miza lor pare corectă: trebuie să existe – la început câţiva, apoi din ce în ce mai mulţi – clienţi care să îşi dorească asemenea produse. Fie că sunt gameri înrăiţi, arhitecţi sau designeri care au nevoie de capacitate mare de procesare grafică ori doar businessmeni care găsesc mai potrivit ca pe birou să le stea un laptop ultraperformant şi cu ştaif, decât bătrâna „cutie“ legată de monitor.
În orice caz însă, un asemenea laptop numai portabil nu e.

Unul dintre vizitatorii forumului unui comerciant se întreba unde au încăput la Dell XPS M 1730 – care se laudă cu titlul de cel mai performant laptop din România – două plăci grafice? La circa cinci kilograme greutate fără încărcător şi accesorii şi 40 de centimetri în lungime, niciunul dintre ele nu e uşor de cărat în geantă. În schimb, performaţele sunt demne de comparaţia cu un desktop, deşi au preţul lor – peste 7.000 de lei fiecare, ba chiar dublu în cazul lui XPS. Dell mizează pe performanţele grafice într-un pachet dedicat gamerilor (sau celor care lucrează cu aplicaţii mari consumatoare de resure grafice). Cele două video-carduri cuplate în paralel beneficiază de tehnologia PhysX, care îmbunătăţeşte performanţele video printr-un procesor special dedicat. Tehnologia a fost dezvoltată de compania Aegis, pe care a achiziţionat-o producătorul de platforme grafice Nvidia. Pe alte pieţe, XPS M 1730 are şi o variantă „World of Warcraft“ în două prezentări grafice conforme cu cele două facţiuni care se confruntă în cel mai mare joc online, cu peste zece milioane de utilizatori. Cu Aspire 8920, cei de la Asus au reuşit să intre pe piaţă cu primul laptop cu rezoluţie „full HD“ de peste 18 inci diagonală. Cu alte cuvinte, poţi vedea filme în cel mai performant format digital, la o calitate aproape de cea a unei plasme. Toshiba, care se prezintă cu cea mai „slabă“ placă grafică dintre cele trei, atacă o altă nişă şi mizează pe coarda sensibilă a melomanilor cu sistemul audio cu boxe Harman Kardon sunet Dolby Home Theatre. Oricum, faptul că cei trei producători pun accentul pe anumite caracteristici nu înseamnă că sistemele amintite nu sunt mai mult decât performante şi pentru celelalte sarcini, având în vedere chiar şi numai faptul că toate au o memorie RAM (cea care încarcă şi rulează sistemul de operare şi toate aplicaţiile) peste cei maximum 3 gigabaiţi de care are nevoie un sistem de operare uzual pe 32 de biţi, fie el Windows XP sau Vista.

În sfârşit, dar nu mai puţin important, Apple tratează problema laptopurilor de vârf în stilul său caracteristic, cu accent pe design chiar şi când vine vorba de sistemul de operare. Cu un procesor de top, dar o placă grafică nu chiar de cea mai nouă generaţie, MacBook Pro e capabil să ruleze în paralel cu sistemul său de operare – cunoscut prin consumul mai redus de resurse – chiar şi Windows Vista. În cazul în care cineva ar vrea să vadă un Mac cu ferestre de Windows…

Capital – Editia nr. 18, data 7 mai 2008