La ce vârstă suntem considerați „bătrâni”?
La ce vârstă suntem considerați „bătrâni”. Ce înseamnă, de fapt, să fii „bătrân”? Aceasta este o întrebare la care psihologii și cercetătorii au încercat să răspundă, luând în considerare percepțiile sociale, starea de sănătate și experiențele individuale. Deși nu există un răspuns definitiv, momentul în care o persoană se consideră cu adevărat bătrână variază semnificativ între generații.
Conform unui studiu prezentat de specialiști, tinerii apreciază că bătrânețea începe în jurul vârstei de 59 de ani. Persoanele aflate la 40 de ani amână această limită până la 65 de ani, în timp ce vârstnicii o situează în jurul vârstei de 73 de ani. Aceste rezultate evidențiază faptul că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, percepția asupra propriei bătrâneți se schimbă considerabil.
Clasificările oficiale, învechite
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) încă utilizează o clasificare tradițională a vârstelor: între 60 și 74 de ani, persoanele sunt considerate „în vârstă”, între 75 și 90 de ani „bătrâni”, iar peste 90 de ani „foarte bătrâni”. Totuși, aceste etichete sunt din ce în ce mai des puse sub semnul întrebării, având în vedere că mulți oameni în vârstă de 70 sau 80 de ani rămân activi, muncesc sau participă cu energie la viața socială.
Maria Lluïsa Lozano, psiholog la Colegiul Oficial de Psihologie din Catalonia, evidențiază faptul că bătrânețea este o stare subiectivă. Ea explică că unii se pot simți bătrâni încă de la 55 de ani, în timp ce alții, chiar și după 80 de ani, se consideră încă tineri. Această abordare arată că nu există o vârstă fixă care să marcheze începutul bătrâneții, ci mai degrabă o percepție personală influențată de sănătate, nivelul de activitate și contextul social, notează csid.ro.
Bătrânețea, o stare de spirit
Profesorul universitar Montse Celdrán, expertă în psihologia vârstei a treia, subliniază că percepția negativă a bătrâneții, văzută adesea ca o etapă marcată de inutilitate și dependență, este în mare măsură eronată. Ea explică că, deși procesul natural de îmbătrânire aduce anumite pierderi, precum scăderea forței fizice sau a vitezei mentale, în același timp oferă și beneficii importante, cum ar fi înțelepciunea acumulată, claritatea gândirii și un echilibru emoțional mai pronunțat.
Bătrânețea nu mai seamănă cu imaginea tradițională pe care o aveam odinioară. În prezent, mulți vârstnici duc un stil de viață plin de energie: practică sport, explorează noi destinații, se dedică învățării continue și joacă un rol activ în comunitățile lor. Prin urmare, vârsta în ani nu mai este singurul factor care definește bătrânețea. Ceea ce contează cu adevărat este vârsta „subiectivă” — modul în care te simți, cât de tânăr sau matur percepi propria persoană și cât reușești să îți păstrezi independența și implicarea în viață.
