Agenţia Moody’s a vorbit despre riscul de propagare a crizei dinspre Spania şi Grecia în justificarea deciziei sale, o decizie care a surprins politicieni şi pieţe. În acelaşi timp, a sporit impresia că prăpastia dintre nordul şi sudul zonei euro nu a încetat să se adâncească, reanimând scenarii cu privire la scindarea zonei euro.
Cât despre Grecia, lipsa de disponibilitate din partea troicii de a renegocia Memorandumul grecesc, declaraţiile cu privire la ajungerea la capătul răbdării în rândul creditorilor Greciei şi sondajele care arată că două treimi din germani nu doresc să acorde o prelungire a perioadei de ajustare bugetară pentru ţările cu probleme, creează îngrijorarea că este posibil ca Grecia să fie nevoită să urmeze calea unică a drahmei.
Însă ca acţiune voluntară, un raport al Bank of America Merrill Lynch apreciază că Italia are mai multe resorturi economice decât Grecia- sau oricare altă ţară din zona euro – să iasă din euro, a doua fiind Irlanda. Cele mai puţine resorturi le are Germania, dar şi Spania.
În ciuda unui progres moderat la summitul european în privinţa înfruntării crizei datoriei din zona euro, rezultatele acestuia nu s-au bucurat de o reacţie pozitivă pe pieţe. După o scurtă perioadă de euforie cu privire la salvarea spaniolă, investitorii au început să se îngrijoreze cu privire la calendarul neclar pentru promovarea uniunii bancare. Şi deşi prevederea cu privire la cumpărarea de obligaţiuni de stat de pe piaţa secundară şi împrumutarea băncilor direct de la mecanismul european de sprijin ESM a fost salutată de investitori, contestaţiile depuse de guvernele Finlandei şi Olandei în corelaţie cu reacţiile interne puternice din Germania au provocat îndoieli cu privire la posibilitatea de a fi aplicată.
În plus, fondurile ESM nu au crescut, provocând pe bună dreptate întrebări cu privire la posibilitatea de a face faţă rolului său. Chiar şi aşa însă în Germania mulţi se tem de o astfel de evoluţie, deoarece nu doresc ca ţara lor să pună alte capitaluri la dispoziţia ţărilor slabe din sud. Nu este întâmplător de altfel că în această perioadă constituţionalitatea ESM este pusă la îndoială de Curtea Constituţională de la Karlsruhe.
În paralel, evoluţiile de pe pieţe arată limitele politicii urmate de BCE. Din cauza incertitudinii continue, lichidităţile oferite de BCE sistemului bancar nu sunt dirijate către piaţă. Ba chiar scăderea dobânzii pentru depozitele BCE la niveluri minime a provocat o mare scădere şi la depunerile overnight la BCE.
De asemenea se consideră că această politică nu oferă băncilor niciun motiv să-şi păstreze capitalurile în euro, ceea ce face ca euro să se transforme într-o monedă de finanţare pentru investiţii cu randament mai mare. Singura evoluţie pozitivă a fost scăderea valorii euro care pentru mulţi este considerată necesară, dar nu şi o condiţie în măsură să înfrunte criza.
SURSA: Rador