Adevărata revoluție a planurilor masive de stimulare promovate de președintele democrat pentru a reînvia economia privește clasele mijlocii și populare, puse din nou în centrul acțiunii publice: Joe Biden vrea să transforme America și vrea să o facă repede. Cel pe care Donald Trump l-a poreclit „Sleepy Joe” în timpul campaniei electorale surprinde astăzi prin îndrăzneala și viteza cu care concepe planuri colosale de cheltuieli.

După cele 1.900 de miliarde de dolari (1.615 miliarde de euro) anunțate în martie pentru a relansa economia, intenționează să investească încă 2.250 miliarde de euro pentru renovarea infrastructurii și, în acest proces, aproximativ 1.000 de miliarde de dolari suplimentari pentru a ajuta familiile. Noul președinte democrat nu se teme să facă prea multe; se bucură de sprijinul americanilor, mulțumiți de campania viguroasă de vaccinare, potrivit Le Monde.

Și, mai presus de toate, vântul s-a întors peste Atlantic. A trecut vremea crezului liberal din epoca Reagan. Pandemia a marcat marea revenire a statului federal. În spatele jocului imens keynesian al lui Joe Biden, liniile gândirii economice se schimbă.

Teoria „curgerii” atât de dragă lui Donald Trump, în virtutea căreia cadourile celor mai bogați îi avantajează indirect pe toți, nu mai are vântul la pupă: Joe Biden vrea, printre altele, să crească impozitul pe profit de la 21% la 28%. În mod similar, teoria conform căreia o economie împinsă până la supraîncălzire provoacă creşterea prețurilor nu mai face ca factorii de decizie să dea înapoi. Aceste planuri masive vor permite Statelor Unite să supună această doctrină unui test la scară largă.

Sunt aceste investiții, care încă nu au primit aprobarea Congresului, la fel de revoluționare pe cât sugerează promotorii lor? O treime din cele 2.250 de miliarde de dolari, cheltuite în opt ani, vor fi alocate infrastructurii de transport, a doua treime industriei, rețelelor de comunicații și locuințelor, iar ultima treime îngrijirii la domiciliu. O mare parte din acești bani va compensa deceniile de sub-investiţii care au urmat anilor Reagan. La fel ca podurile, sistemele rutiere și feroviare ale Americii sunt în stare jalnică.

Dacă aceste cheltuieli ar trebui să fie combinate cu o preocupare pentru mediu, secțiunea dedicată tranziției energetice este totuși lipsită de ambiție. Planul Biden nu este acel „Green New Deal” promis: nu oferă niciun preț ridicat al cărbunelui, nici o taxă pe combustibil care ar putea accelera semnificativ revoluția verde.

În realitate, revoluția este în altă parte: clasele populare și de mijloc sunt puse iarăşi în centrul preocupărilor publice. Ele sunt cele care, de douăzeci de ani, au suferit consecințele dezindustrializării și automatizării locurilor de muncă. Donald Trump a dorit să răspundă la problemele lor cu protecționism. Joe Biden profită de urgența rezultată din avariile pandemiei Covid-19 pentru a țese plasele de protecție socială care îi lipsesc țării sale.

Pe lângă cecurile de 1.400 de dolari distribuite adulților care câștigă mai puțin de 75.000 de dolari pe an, el intenționează să investească în locuințe și sănătate pentru cei mai vulnerabili, să îmbunătățească acoperirea digitală în zonele rurale, să regândească creditele fiscale pentru îngrijitorii de copii pentru ca şi cei mai săraci să poată beneficia sau să reducă costul asigurărilor de sănătate pentru cei mai săraci.

Alte măsuri sociale vor fi dezvăluite în următoarele săptămâni. Dacă va câştiga pariul, Joe Biden va da într-adevăr pagina economică a Reaganismului. Și, fără îndoială, mai important pentru el, pe cea a Trumpismului.

Sursa foto: Facebook