Iubire de pantomima

bine, unul ne rasfata regeste!Intotdeauna este vorba despre dragoste. Fie ca este dragoste carnala, pasionala, sincera, prieteneasca, platonica, de mama, de tata, de tara sau… mimata. „Toujours L’Amour” le cuprinde pe toate acestea si inca si mai mult! In DEX, cuvantul „piesa” este explicat astfel: „opera literara compusa in forma de dialog si destinata prezentarii pe scena”. Aceasta „piesa” a fost jucata pentru prima oara in urma cu trei ani si pare a se comporta asemeni tuturor lucrurilor ca

bine, unul ne rasfata regeste!Intotdeauna este vorba despre dragoste. Fie ca este dragoste carnala, pasionala, sincera, prieteneasca, platonica, de mama, de tata, de tara sau… mimata. „Toujours L’Amour” le cuprinde pe toate acestea si inca si mai mult! In DEX, cuvantul „piesa” este explicat astfel: „opera literara compusa in forma de dialog si destinata prezentarii pe scena”. Aceasta „piesa” a fost jucata pentru prima oara in urma cu trei ani si pare a se comporta asemeni tuturor lucrurilor care devin tot mai pline de seva o data cu trecerea timpului. Farmecul si pitorescul ei nu pot fi intelese decat de catre cei care merg intr-o sala de teatru si sunt dispusi sa aiba o experienta care, la prima vedere, ar putea parea… putin plictisitoare. Exista oameni, pasionati de teatru, care insa nu pot sa vada mima sau pantomima. Gasesc ca acele gesturi care se incheaga dand inteles unui act artistic nu au nici o noima. Ideile preconcepute trebuie insa lasate acasa. Dan Puric, regizorul, initiatorul si interpretul unui El virtual in aceasta opera, si Carmen Ungureanu, partenera sa pe scena si in afara ei, redefinesc notiunea de iubire. O contureaza, o transpun intr-un plan ideatic, dar legat tot timpul ca printr-un ombilic de concret. Fara nici un sunet, altul decat muzica pregatita. De altfel, s-ar putea spune ca pe scena urca trei personaje, dintre care doar unul se aude: muzica, mediul perfect pentru exprimarea actorilor Dan Puric si Carmen Ungureanu. Extrem de bine aleasa, cu acorduri in general mai vechi, muzica imbraca miscarile protagonistilor, subliniindu-le mesajul. Acordurile din „Toujours L’Amour” sunt ceva mai „de colectie” decat acelea care s-au facut auzite intr-o alta piesa absolut senzationala, pusa in scena tot de Dan Puric, dar la Teatrul Nottara: „Costumele”. Practic, acesta a fost primul spectacol de pantomima supus atentiei noastre de un artist decis sa-i scoata la lumina farmecul. Ca si „Toujours L’Amour”, „Costumele” are presarate momente de step, bine „inchise” in restul spectacolului. Un singur cuvant mai avem: uluitor!