Ca si in cazul whiskyului, originea istorica a vodcii ramane sub semnul intrebarii, fiind o chestiune nelamurita inca. Desi nu exista dovezi certe in acest sens, se pare ca secretul distilarii a patruns in Europa Nordica si Estica prin intermediul bisericii, mai exact al ordinelor calugaresti. Cele mai vechi atestari documentare dateaza din secolul al XV-lea, cand se mentioneaza pentru prima oara cuvantul vodca sub forma „voda” sau „woda”. Atat rusii cat si polonezii si suedezii isi disputa de secole paternitatea inventarii vodcii.
La inceput, vodca era folosita in scopuri medicinale si pentru fabricarea prafului de pusca. Curand insa, vodca si-a facut loc in paharele si in cultura suedezilor si a slavilor. La mijlocul sec. XIX, vodca devenise o bautura nationala pentru aproape toate tarile din nordul si estul Europei, fiind relativ usor de procurat si fabricat.
Vodca este, in esenta, o bautura spirtoasa neinvechita, care poate fi obtinuta din aproape orice materii prime vegetale care fermenteaza. Cele mai multe branduri, majoritatea de import, folosesc ca materii prime cerealele, aici incluzand graul, orzul si, cateodata, secara, dar in primul rand porumbul. In vestul si nordul Europei se foloseste in principal graul, in timp ce in estul Europei metoda fabricarii din cartofi si porumb este mai des utilizata.
In general se folosesc metodele de dubla sau tripla distilare, urmate de un proces de filtrare care difera de la un producator la altul. Alcoolul primar, inalt distilat la 96%, este apoi redistilat pentru a produce o bautura spirtoasa de inalta calitate, incolora si cu gust placut. Se adauga apa naturala pura sau demineralizata, pentru a aduce taria la 40%, considerata standard in aceasta industrie. Spre deosebire de whisky, vodca nu se invecheste, necapatand proprietati superioare prin acest procedeu.
Parerile sunt impartite cand vine vorba de filtrarea la care este supusa vodca dupa distilare. Desi isi are originea in Evul Mediu, filtrarea cu mangal a fost promovata pe scara larga la inceputul secolului trecut si a constituit un progres insemnat, deoarece permitea eliminarea unor compusi neplacuti din gustul vodcii. Mangalul elimina uleiurile fuseice si o parte din aldehide, dar si multe din aromele naturale placute. Mai mult, nu filtreaza metanolul, care poate influenta neplacut atat gustul, cat si mirosul vodcii. Producatorii rusi nu s-au sfiit prea mult si au adoptat metoda, in unele locuri fiind folosita si astazi. Pentru suedezi in special, utilizarea mangalului, un carbune negru, plin de impuritati pare o adevarata barbarie.
In 1879 s-a intamplat ceva care avea sa schimbe fundamental metodele de distilare si filtrare ale vodcii. Un suedez, Lars Olsson Smith, a inventat o metoda de distilare si purificare pe care a numit-o rectificare si care nu presupunea folosirea mangalului. Avea sa apara astfel un nou tip de vodca, numita „Vodca absolut pura”, cunoscuta astazi sub numele de ABSOLUT VODKA. Desi de atunci i s-au adus imbunatatiri majore, aceasta metoda se foloseste si astazi. Chipul lui Lars Olsson Smith, supranumit ulterior „Regele Vodcii” se regaseste si astazi pe medalionul fiecarei sticle de vodca Absolut.
Continutul oricarei sticle de Absolut vandute in lume este produs in acelasi loc: Ahus, un mic orasel din sudul Suediei, o regiune renumita de secole in producerea vodcii. Aceasta pentru a se pastra un control complet asupra materiilor prime si tehnologiei de fabricatie, precum si pentru a mentine cel mai ridicat standard calitativ sub toate aspectele.
Graul folosit la fabricarea acestei marci de vodca este livrat de fermierii din jurul Ahus-ului. El este uscat, macinat si separat de tarate. Se adauga apa, pentru a indeparta glutenul proteinic insolubil, iar amestecul rezultat se fierbe. Dupa racire, enzimele naturale transforma amidonul in zahar. Se adauga drojdie si, in aceasta etapa, zaharul este convertit in alcool. Amestecul este distilat si „rectificat”, altfel spus, purificat de derivatii nedoriti ai alcoolului. In acesta se adauga apa proaspata din izvoarele proprii.
Ceea ce trebuie sa apreciem la o vodca sunt: transparenta, gustul, mirosul, taria si aroma. Nu exista o regula daca se folosesc pahare mici, mari sau de marime medie. In unele tari se folosesc pahare mici („shot”-uri), iar vodca se bea dintr-o inghititura, data peste cap. Rusii prefera paharele mari si beau vodca precum berea, altii beau din pahare de tip sonda, inalte. In fine, in cel mai traditional mod, vodca se bea din pahare de lut ars, ca tuica. Un caz aparte il constituie vodca bauta din pahare sculptate in gheata, modalitate inventata de suedezi, care au gasit o metoda unica si originala in acelasi timp pentru a-si consuma bautura favorita.

Marius Raica, Brand Manager ABSOLUT VODKA ROMANIA