Atunci când ratele de schimb ale valutelor par s-o ia razna, cotaţiile bursiere din toată lumea fluctuează îngrijorător, sisteme bancare solide dau semne de slăbiciune, iar economia autohtonă are febră, mijloacele alternative de economisire revin la modă.

„Aurul şi diamantele sunt o alternativă reală la depozitele bancare sau pachetele de acţiuni“, spune Karl Heinz, preşedintele Patronatului Bijutierilor din România (PBR). Totuşi, faţă de metalul galben, care se tranzacţionează, cu foarte mici diferenţe, la aceeaşi puritate şi unde greutatea este cea care îi conferă valoarea, diamantele sunt mult mai complexe. Şi ele se apreciază în funcţie de greutate (un carat are 0,2 grame şi este divizibil în 100 de puncte – de exemplu, un diamant de 75 de puncte are trei sferturi de carat sau 0,15 grame), însă modelul şi calitatea tăieturii şi şlefuirii, forma, claritatea şi culoarea sa cântăresc foarte mult.

„Un briliant, care este forma de prelucrare cea mai căutată şi mai apreciată a diamantelor, în greutate de un carat, poate fi scump la 500 de euro dacă nu este de calitate sau poate fi extrem de ieftin la 15.000 de euro, dacă are o calitate deosebită“, arată Karl Heinz.

79-8722-38_ks90521526x2290.jpgDin această cauză, achiziţionarea unui diamant trebuie făcută cu mare grijă. Românii care doresc să investească în aceste pietre preţioase ar trebui să apeleze la un furnizor de încredere, care, dincolo de experienţă, să aibă o conduită desăvârşită şi să asigure confidenţialitatea tranzacţiei. Din păcate, spune preşedintele PBR, „în România lipseşte cadrul legislativ care să oblige la corectitudine în acest domeniu“.

În acelaşi timp, nu trebuie neglijat faptul că diamantele artificiale, ca zirconiul şi moissanite-ul, câştigă din ce în ce mai mult teren. Asta poate duce, pe de o parte, la o scădere pe viitor a pieţei diamantelor naturale, având în vedere că substitutele sunt de circa trei ori mai ieftine. Pe de altă parte, cresc riscurile ca, în lipsa unei pregătiri adecvate sau a unei consultanţe de specialitate, să cumpăraţi nişte imitaţii în locul diamantelor dorite.

O piaţă cu ofertă controlată

Dincolo de dezavantaje, diamantele au şi o serie de avantaje clare: sunt uşor de transportat (chiar pot fi trecute peste frontieră fără ştirea autorităţilor) şi de depozitat (o casetă de valori de la o bancă poate adăposti jumătate de milion de diamante de un carat, în valoare de sute de milioane sau chiar miliarde de dolari!). În plus, valoarea lor rămâne relativ constantă, chiar şi în perioade de criză şi sunt uşor şi rapid transformabile în bani lichizi.

A existat, într-adevăr, şi o perioadă în care valoarea diamantelor a fluctuat în mod semnificativ. La mijlocul anilor ‘80, de exemplu, preţul diamantelor de un carat s-a dublat şi apoi s-a prăbuşit în numai câteva luni. Însă compania multinaţională De Beers, care este rsponsabilă de circa 40% din producţia mondială de diamante brute, a reuşit, în ultimele două decenii, să exercite un control asupra pieţei de profil, control menit să stopeze variaţiile mari de preţuri.

Iar dacă tot a venit vorba de producţie, în 2005, au fost extrase în lume diamante brute în valoare de circa 11,5 miliarde de dolari. Principalele ţări producătoare au fost, din punct de vedere cantitativ, Rusia (22% din total), Australia şi RD Congo (câte 19%), Botswana (18%) şi Africa de Sud (9%). În ceea ce priveşte valoarea diamantelor, clasamentul arată destul de diferit. Pe primul loc se situează Botswana (25% din piaţă), Rusia (22%), Canada (12%), Africa de Sud (11%) şi Angola (9%).

Principalii importatori de diamante sunt statele unde există companii specializate în prelucrarea acestor pietre preţioase.

Uniunea Europeană a importat 39% din diamantele brute produse în 2005 (cele mai multe ajungând în Belgia, la Anvers), India s-a situat pe locul al doilea, cu 24%, iar Israelul, pe cel de-al treilea, cu 16% din total. Piaţa diamantelor finisate depăşeşte 50 de miliarde de dolari anual.

Un domeniu strălucitor

79-8721-38plasamente48.jpgPOTENŢIAL LOCAL Legal, în România sunt tranzacţionate, în fiecare lună, diamante în greutate de câteva sute de carate. Cam 60-65% din ele sunt montate în inele de damă, 25-30% în alte bijuterii (brăţări, cercei, coliere etc.) de damă, restul de circa 10% fiind montate în bijuterii masculine.

PIAŢA GRI ŞI CEA NEAGRĂ Cantităţi deloc neglijabile de diamante sunt vândute de persoane fizice în afara controlului autorităţilor române. Unele tranzacţii au loc ocazional, însă există persoane care se aprovizionează regulat cu diamante (fie montate în bijuterii, fie nu) din Belgia sau Israel şi le vând la preţ mai mare pe piaţa din România.

PESTE HOTARE Centrele tradiţionale de prelucrare a diamantelor sunt Anvers, Amsterdam, Johannesburg, New York şi Tel Aviv. Recent, lor li s-au adăugat companii din India, China sau Thailanda. Cele mai importante pieţe de desfacere pentru diamantele finisate sunt SUA (80% din total) şi Europa.

Te-ar putea interesa și: