Realizarea acestor programe de către statele membre trebuie să respecte cadrul general stabilit de două regulamente europene aprobate în 2021, respectiv Reg. UE 2115 și Reg. UE 2116 și unde se stabilesc o serie de măsuri și reguli de elaborare și prezentare a acestor programe către Comisia Europeană în vederea aprobării acestora, urmând apoi implementarea și derularea de către statele membre.

În urma acelui material, ministrul Daea a avut un mic comentariu către revista Profitul Agricol, prin care consideră că există un cetățean la Brăila (nr. adică subsemnatul care sunt și fermier în Brăila) care confundă lucrurile și că nu există nici un fel de probleme legate de legalitatea PNS, dar fără a aduce nici un fel de argument juridic în acest sens, afară de afirmația că ,,aprobarea Comisiei este literă de lege!” lucru care nici eu nu îl neg, doar că noi vorbim de momentul premergător deciziei CE și ulterior acesteia, unde mă întreb și întreb dacă nu trebuiau să existe anumite acte normative de care face vorbire legea.

Înainte de a intra propriu-zis în subiect, o să-mi permit să spun că toate aspectele care le-am considerat că ar merita încă odată analizate și verificate privind legalitatea acestui program, au fost verificate și de alți specialiști (adică avocați pe înțelesul tuturor) atât contactați de mine dar și de colegii din asociațiile profesionale gen Asociația Producătorilor Agricoli (APA) din Brăila sau federația LAPAR și toți au considerat că această discuție privind furnizarea de răspunsuri la întrebările ridicate, trebuie și merită făcută pentru a fi siguri că nu sunt nici un fel de probleme privitor la modul de aprobare a acestui program de o importanță socială și valorică crucială, fapt care a dus la preluarea și asumarea acestui demers și de cele două asociații profesionale ale fermierilor mai sus menționate.

În plus acest demers înseamnă și dorința de a se discuta în mod corect aceste aspecte, așa cum este normal într-un parteneriat care se tot vehiculează de autorități, și care înseamnă analizarea în comun a problemelor și întrebărilor ridicate, urmate de găsirea unor soluții sau lămurirea unor neînțelegeri, astfel încât să se evite riscul unor anomalii viitoare.

Așa cum am arătat, reacția ministrului agriculturii în loc să fie normală și să ducă la o dezbatere cu argumente și opinii specializate, s-a dus în derizoriul afirmațiilor de bășcălie, ceea ce arată că parteneriatul cu presa al ministrului, pe care îl invocă destul de frecvent, este valabil cred doar atunci când este laudativ la adresa domniei sale, dar nu și atunci când se ridică întrebări privind anumite acțiuni și decizii, ceea ce arată de faptul caracterul, care poate fi bun sau rău, așa cum poate aprecia fiecare cititor. În plus dezbaterea înseamnă discuții argumentate, care nu trebuie luate ca un atac la persoană, dar nici nu trebuie trimise în derizoriu, acest din urmă caz poate din lipsa argumentelor și a speranței că aceste aspecte vor trece de la sine.

Revenind la problema de fond trebuie să reținem că regulamentele europene prevăd ca ,,statele membre” să elaboreze un program PAC pentru agricultură în conformitate cu prevederile acestora unde se stabilește un cadru general în care se poate manifesta specificitatea națională a celor 27 state membre, dar nicăieri nu spune că legislația națională nu se mai aplică.

Astfel, se coagulează o primă întrebare, oare cine joacă rolul de reprezentant al unui stat membru în acest caz și care ar fi avut căderea să trimită un document de poziție în vederea aprobării acestui program de către Comisia europeană? Pentru cei care nu sunt familiarizați, trebuie menționat că document de poziție înseamnă un document oficial al statului care îl emite, adică asumat de acel stat ca fiind opozabil.

Acum trebuie să reținem că nu oricine poate reprezenta statul, iar în cazul nostru ca țară, acest lucru poate fi făcut în baza prevederilor constituționale și legale în vigoare, de către Președintele României pentru politică externă și apărare și de Parlament. Orice altă instituție trebuie să aibă împuternicire (ca și instituție) sau mandat (ca și persoană) de la cele două autorități menționate în prealabil.

De exemplu conform OUG 57/2019 art. 25, Guvernul negociază documentele care angajează statul român și le poate încheia în condițiile legii. Doar că singura autoritate de legiferare conform Constituției este Parlamentul, deci împuternicirea de care se vorbește ar trebui să fie reprezentată ori de o lege, ori de ordonanță (inclusiv de urgență) care este o formă de delegare a unei competențe de legiferare de către Parlament.

OUG 57/2019 Cod Administrativ art. 25.  j) – negociază tratatele, acordurile și convențiile internaționale care angajează statul român;

  1. k)negociază și încheie, în condițiile legii, convenții și alte înțelegeri internaționale la nivel guvernamental;

Pentru a merge mai departe cu discuția, trebuie menționat că acest program PAC 2023-2027, conține pe lângă detalii și reguli privind modul de cheltuire a fondurilor europene și asumarea unor obligații privind asigurarea unor sume de la buget pentru mai multe tipuri de cheltuieli, sau a unora care prevăd realizarea unei legislații viitoare, cum ar fi de exemplu cea privind Instrumentul de gestiune a riscurilor climatice.

Astfel tot prin Codul administrativ, la prevederile privind miniștrii, nu se prevede nicăieri că aceștia ar avea dreptul să aprobe astfel de programe, din contră așa cum se vede la art. 56 lit. i, au dreptul doar să negocieze și să inițieze dacă au împuternicire de la Președinte sau Guvern în condițiile legii.  

OUG 57/2019 art. 56 lit. i – ,,inițiază și negociază, din împuternicirea Președintelui României sau a Guvernului, în condițiile legii, încheierea de convenții, acorduri și alte înțelegeri internaționale sau propune întocmirea formelor de aderare la cele existente, în domeniul său de activitate;

Dar în conformitate cu prevederile HG 30/2017 la art. 2 și 3 unde se discută despre funcțiile și atribuțiile specifice Ministerului Agriculturii, vom constata că acesta poate doar iniția și negocia astfel de documente prin împuternicirea Guvernului în cadrul limitelor stabilite de prevederile legale în vigoare.

HG 30/2017 – Organizare MADR – Art 2 lit e) ,,de reprezentare, prin care se asigură, în numele Guvernului, reprezentarea pe plan intern și extern în domeniul său de activitate și în limitele stabilite prin actele normative în vigoare;

Art 3. lit r) inițiază, negociază și asigură, prin împuternicirea Guvernului, punerea în aplicare a convențiilor și acordurilor internaționale din domeniul său de activitate, la care România este parte, și dezvoltă relații de cooperare cu instituții și organizații similare din alte state;”

Regimul mandatelor de negociere se face în baza HG 34/2017, iar regulile sunt foarte clar stabilite pentru fiecare situație în parte. Astfel, eu apreciez că în cazul unui program atât de vast din punct de vedere social, mediu și economic, ar fi fost necesar un mandat general de reprezentare care ar fi inclus pe lângă avizul ministrului de externe și aprobarea primului ministru. 

Doar că coroborându-se  acest lucru cu prevederile de mai sus, unde se vorbește de împuternicirea Guvernului, aceasta se poate exprima după opinia mea doar printr-un act normativ, ceea ce mă întreb dacă nu înseamnă hotărâre sau ordonanță (inclusiv de urgență), acestea fiind doar singurele decizii care pot fi luate de Guvern. Dar hotărâre s-ar fi putut da, doar dacă exista o lege sau ordonanță premergătoare elaborării PNS-ului și care ar fi jucat rol de certificat de naștere.

Acum se pun două mari întrebări, în sensul dacă Guvernul a emis acte normative care să împuternicească Ministerul Agriculturii să negocieze și să transmită în vederea aprobării de către Comisia Europeană, a programului PAC 2023-2027 ca document de poziție al României? Iar dacă da, a aprobat primul ministru un mandat de reprezentare simplu sau general pentru reprezentanți din Ministerul Agriculturii?

În altă ordine de idei, Guvernul se consideră în drept să aprobe elaborarea și negocierea unor astfel de programe (dacă a făcut-o)  fără aprobarea Parlamentului? Are Guvernul o împuternicire legală de la Parlament de a legifera și aproba implementarea unor astfel de programe?

Există opinia că simpla existență a celor două regulamente europene ar da acest drept, dar cred că ar trebui ținut cont de faptul că aprobarea programului PAC s-a făcut prin intermediul unei decizii aprobate de Comisie, care este conform TFUE, un act fără caracter legislativ și este adresat doar destinatarului menționat în mod expres, adică statului România. Dar se ridică întrebarea acest program devine opozabil direct fermierilor? 

Dacă da, nici nu mai trebuia ulterior adoptate hotărâri de implementare, dar dacă nu, atunci era nevoie de un act de legiferare, dar așa cum am arătat, trebuia emis de Parlament sau prin delegare de către acesta. Avem un astfel de act normativ?

Aici eu apreciez că trebuie ținut cont de cum se aprobă de către Comisia europeană acest program, în sensul că folosește un act fără caracter legislativ (și denumirea are un înțeles), care este obligatoriu doar statului membru, dar implementarea (transpunerea) acestuia pentru al face opozabil beneficiarilor (inclusiv fermierilor) se face după legislația națională, care în opinia noastră este prin lege sau OUG.

Acum decizia legală finală în cazul unui litigiu nu o poate lua decât o instanță de contencios administrativ, dar asociațiile profesionale prin memoriul înaintat Guvernului, au propus și speră la adoptarea unor soluții care chiar dacă ar întârzia un pic procesul de implementare, apreciem că ar exclude orice risc viitor ca să ne trezim că avem o problemă de derulare.

De ce sunt importante întrebările de mai sus, iar răspunsul la acestea pot lămuri căile legale de atac al unor astfel de documente.

Prima ipoteză este ce se întâmplă dacă vorbim de un act care nu are aprobările legale necesare, ceea ce l-ar transforma într-un document oarecare care nu are forță de reprezentare a statului, deci se poate ataca doar pe cale penală, fiindcă calea civilă nu are ce să judece la ceva care nu ar exista din punctul acesta de vedere.

Dacă programul are aprobări legale, atunci se poate ataca în contencios administrativ, dar doar dacă prevederile acestuia nemulțumesc pe cineva și are și argumente legale în acest sens.

Se mai pune o ultimă întrebare, cine își va asuma consecințele dacă acest program se va considera aprobat fără respectarea prevederilor legale în urma unei decizii judecătorești și cine își va asuma răspunderea posibilelor pierderi înregistrate de fermieri? 

Cred că normal era și mai sperăm încă, să primim un răspuns argumentat la memoriile înaintate către Guvern, MADR și Parlament, iar în funcție de astea să putem analiza pe argumente situația și eventualele riscuri care se pot manifesta în viitor. În plus dacă autoritățile consideră că sunt sigure de soluția juridică pe care au adoptat-o nu au de ce să fie supărate de aceste materiale și ar fi putut răspunde cu calm și argumente, dar oare chiar sunt 100% sigure?

Timpul va decide care este situația de fapt. În rest numai de bine.