Am urcat spre munte cu un buggy off-road cu patru locuri, fără uși, care mușcă din pante și te lasă cu inima la gură la fiecare serpentină. Traseul, greu de parcurs pe jos, se transformă într-o experiență dinamică și intensă, în care mirosul de rășină, stropii de noroi și vântul aspru îți trezesc toate simțurile.
Poienița de la Icoană– răgaz de liniște
În drumul nostru, buggy-ul a oprit și la un loc cu totul neașteptat: o poieniță liniștită, „Poienița de la Icoană” în care tronează o mică bisericuță modestă, dar impecabil îngrijită. Așezată între fagi și brazi, această oază de tihnă pare desprinsă dintr-o lume veche, în care timpul curgea altfel.
„Aici se opresc mulți înainte de a urca mai departe să se reculeagă, să respire aerul ăsta curat și să se conecteze altfel cu muntele”, ne-a spus Dorin.
Și înțelegem de ce. Locul pare neatins de timp. Ne oprim, intrăm, tăcem. Nu e nevoie de cuvinte. Aici, credința se împletește cu cerul, iar călătoria devine pelerinaj.
Legenda celor două cruci și cetatea dacică ascunsă
Dorin ne-a dezvăluit povești cu haiduci, cruci, comori și daci. Ne arată cu degetul spre platoul de pe muntele din față:
„Acolo sus e cetatea fortăreață dacică de la Polovragi. romanii au asediat-o timp de trei ani, dar n-au reușit s-o cucerească. Tot acolo sunt și cele două cruci ale lui Ursache – una pe partea Polovragiului, cealaltă spre Baia de Fier.”
Legenda spune că Ursache, un căpitan local, avea două fete de o frumusețe rară. Când au venit tătarii, fetele au fugit în munte, s-au urcat pe platou și, pentru a nu fi capturate, s-au aruncat în prăpastie. Tatăl lor, copleșit de durere, a ridicat în amintirea lor două cruci, înalte de doi metri, scrise în slavonă, cu diverse simboluri.
„Cea de la Baia de Fier a fost aruncată în aer de căutătorii de aur, dar oamenii din sat au strâns bucățile și au refăcut-o pe o ramă de fier. E la fel de frumoasă și azi”, spune Dorin cu mândrie.
Pe urmele lui Iancu Jianu și aurul haiducilor
Traseul nostru ajunge la intersecția drumurilor ce duc spre Crucea lui Ursache (vestică) și spre Șura Haiducilor. Din acest punct se văd Cheile Oltețului desfășurate amețitor în vale.
„Aici au fost și haiducii lui Iancu Jianu. A stat trei ani ascuns prin munții ăștia, înainte să fie prins la Alexandria. Se spune că mulți dintre haiducii lui s-au așezat în zonă. De-aia sunt atâtea legende cu comori și aur pitit prin peșteri.”
În total, în zonă sunt peste 60–70 de peșteri și grote, unele încă nevizitate, altele folosite și azi de animale sălbatice iarna. Sub Șura Haiducilor se află chiar „Peștera de la Șură”, unde, spune Dorin, haiducii își lăsau caii. O altă peșteră, acoperită de frunziș, era folosită de localnici pentru a adăposti caprele toamna târziu.
Șura Haiducilor – portalul de piatră
Când ajungi la Șura Haiducilor, înțelegi de ce locul e învăluit de mister. Arcada naturală uriașă, săpată în calcar, seamănă cu un portal spre altă lume. Vântul suflă tare, versanții sunt abrupți, iar stânca pare vie. Aici, sus, totul capătă o altă greutate – timpul, istoria, pașii.
„De aici vedeau haiducii tot ce mișcă-n chei”, ne spune Dorin.
Și parcă, pentru o clipă, îi zărim și noi, în umbra arcadelor, cu arme la spate și gânduri de răzbunare.
Cum ajungi și de ce să mergi cu Dorin
Dacă vrei să vezi Șura Haiducilor fără să-ți testezi genunchii pe un traseu de 3 ore, buggy-ul și ATV-ul lui Dorin e soluția perfectă. Îl găsești la Pensiunea Eva din Baia de Fier, în satul Sota – un cătun cu doar 14 case, dar cu inimi mari și istorie vie.
De acolo pornesc tururi off-road personalizate spre cele mai spectaculoase puncte din munți.
Dar mai important decât drumul scurt este omul care îl parcurge cu tine. Dorin nu e doar ghid, ci păstrător de povești. Cunoaște fiecare piatră, fiecare legendă și are darul rar de a te face să simți că muntele îți vorbește.
