Un impozit special, introdus pentru marile companii din industria petrolului și gazelor, se aplică în practică și unor contribuabili care nu au nicio legătură cu acest sector. Mecanismul? Un cod CAEN secundar sau o activitate marginală poate atrage obligația de plată, chiar dacă nu reflectă activitatea de bază a firmei.
În lipsa unei baze legale clare, firmele sunt expuse la interpretări administrative discutabile. Iar efectele financiare pot fi semnificative.
Cum poate un cod CAEN secundar să aducă o obligație fiscală majoră
Retailerii alimentari și de bricolaj (DIY – do it yourself), importatorii și dealerii auto, precum și companiile din sectorul agribusiness ajung să datoreze, în mod incidental, impozitul specific pe cifra de afaceri (ICAS), deși acesta a fost conceput pentru sectorul petrolului și gazelor naturale, scriu Ruxandra Târlescu, Partener, Leader Tax&Legal PwC România și Ana Maria Iordache, Partener D&B, David și Baias.
Cum au ajuns în această situație? Acești contribuabili comercializează, pe lângă activitatea principală, produse precum lubrifianți și lichide de răcire pentru autovehicule, brichete, cărbuni pentru grătar, lemne de foc sau alți combustibili. Prin urmare, desfășoară și activități secundare încadrate în coduri CAEN asociate sectorului de petrolul și gaze naturale, ceea ce îi aduce, formal, sub incidența ICAS.
Ce prevede legislația
Inițial, ICAS a fost introdus în 2024 prin Codul fiscal pentru persoanele juridice care desfășoară activitate în sectoarele de petrol și gaze naturale și au o cifră de afaceri de peste 50 milioane euro. Ulterior, prin Ordinul nr. 5433/2023 au fost indicate codurile CAEN vizate de acest impozit.
Începând cu 31 ianuarie 2025, ICAS a fost modificat prin Ordonanța nr. 3/2025 care a inclus direct în Codul Fiscal codurile CAEN pentru care se aplică ICAS, cu precizarea expresă că anumite activități — precum vânzarea combustibililor solizi, a naftalinei, a uleiului pentru încălzire, a produselor lubrifiante și de răcire — sunt exceptate de la plata ICAS, în cazul în care acestea nu constituie activitatea principală a contribuabilului.
Ce se întâmplă în practică
Deși Ordonanța 3/2025 clarifică situația începând cu anul 2025, pentru anul 2024, dispozițiile legale în vigoare sunt susceptibile de interpretare, în special în privința companiilor care desfășoară activități marginale, corespunzătoare codurilor CAEN menționate în Ordinul nr. 5433/2023. . Având în vedere că ICAS se datorează prin excepție de la impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) în practică au fost observate două tipuri de situații:
- Companiile profitabile, care datorează fie impozit pe profit (CIT), fie IMCA, dar în cazul cărora IMCA nu depășește semnificativ nivelul CIT, ar fi cele mai afectate dacă s-ar introduce obligația plății ICAS pentru 2024. Această modificare ar genera pentru ele o povară fiscală suplimentară semnificativă.
- Companii mai puțin profitabile, sau chiar pe pierdere, care datorează în prezent IMCA, semnificativ mai mare decât CIT, ar putea, dimpotrivă, beneficia de aplicarea ICAS în locul IMCA, datorită cotei mai reduse (0,5% față de 1%)
Potrivit unui răspuns emis de Ministerul Finanțelor Publice (MFP) către Camera Consultanților Fiscali, autoritățile fiscale consideră că, pentru anul 2024, obligația de plată a ICAS se extinde și asupra companiilor care realizează venituri — chiar și marginale — din activități aferente codurilor CAEN vizate de Ordin.
Mai mult, din această perspectivă, impozitul s-ar datora asupra întregii valori a veniturilor obținute de societate, indiferent de ponderea activităților aferente codurilor respective.
Posibilități de interpretare și neclarități
Această abordare ridică semne de intrebare cu privire la temeiul legal al aplicării ICAS pentru anul 2024. În lipsa unei reglementări explicite în textul Codului Fiscal, aplicarea impozitului în baza unui ordin, act normativ cu putere ierarhica inferioara legii, poate fi considerată problematică, având în vedere principiul ierarhiei actelor normative și prevederile constituționale potrivit cărora impozitele se stabilesc exclusiv prin lege.
Astfel, textul legal (art. 18^3 din Codul fiscal, forma în vigoare pentru anul 2024) și rațiunea reglementării vizează în mod clar impozitarea suplimentară a companiilor din sectorul petrol și gaze naturale.
Acesta face referire exclusiv la „persoanele juridice care desfășoară activități în sectoarele petrol și gaze naturale”, fără a extinde obligația de plată la alte entități comerciale care pot avea incidental coduri CAEN similare. Or. un ordin emis de Ministerul Finanțelor (Ordinul nr. 5433/2023) nu poate modifica sau extinde domeniul de aplicare al legii (Codul Fiscal) întrucât ar încalcă principiul ierarhiei actelor normative (o lege are forța superioară unui ordin).
Impozitele se stabilesc numai prin lege
Mai mult, art. 138 din Constituție prevede în mod expres că impozitele se stabilesc numai prin lege și nu prin acte normative cu putere inferioară (Ordin).
In plus, deși Ordonanța nr. 3/2025 are aceeași valoare juridică ca Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal și are ca scop oficial modificarea acestuia, considerăm că, în esență, actul normativ a fost adoptat pentru a corecta o dispoziție anterioară care era nelegală sau chiar neconstituțională.
Asa cum se precizează în nota de fundamentare a acestei ordonante, produse precum combustibili solizi, naftalină, ulei pentru încălzire, petrol lampant, hidrogen, produse lubrifiante și de răcire nu ar trebui să fie supuse impozitului ICAS.
În același timp, codurile 4671 – […], 4681 – […], 4730 – […] / 4730 – […], cuprind și bunuri care nu aparțin domeniului petrolier, cum ar fi: lemnele de foc, brichete, peleți, cărbune, naftalină, ulei lubrifiant, antigel – pentru care contribuabilii respectivi nu ar trebui să fie în sfera de impozitare.
Aplicarea generalizată a ICAS pentru anul 2024
Nu în ultimul rând, aplicarea generalizată a ICAS pentru anul 2024 tuturor companiilor care au înscris în obiectul de activitate, principal sau secundar, codurile CAEN menționate în Ordin ar trebui evitată. Aceasta deoarece interpretarea aplicabilității codurilor CAEN necesită, în multe situații, o analiză individuală.
Spre exemplu, trebuie analizat in detaliu dacă se realizează comerț cu ridicata sau cu amănuntul, dacă produsele vândute ar putea intra sub un alt cod CAEN sau care este semnificatia noțiunii de „magazine specializate” evidențiată în cadrul unuia dintre codurile CAEN menționat de Ordin, etc). Acestea trebuie analizate de la caz la caz.
În concluzie, in lipsa unor clarificări suplimentare, aplicarea ICAS în anul 2024 rămâne un subiect interpretabil. Pe de o parte, există opinia exprimată de MFP conform căreia impozitul este datorat de toate companiile încadrate în codurile CAEN menționate în Ordinul nr. 5433/2023. Pe de altă parte, se pot aduce argumente juridice și de tehnică legislativă potrivit cărora aplicarea ICAS în baza unui ordin nu ar respecta normele de tehnica legislative si principiile constitutionale.
În acest context, este de dorit ca autoritățile să emită o poziție clară și oficială care să ofere contribuabililor predictibilitate și securitate juridică, fie în sensul consolidării actualei interpretări legislative, fie printr-o eventuală reconsiderare a aplicabilității ICAS în perioada anterioară modificărilor legislative din 2025.
