Prin extensie, privind la ce se întâmplă în lume şi mai ales în pieţele financiare, întreg sistemul trebuie să revină la economia simplă, bazată pe producţie, pe inovaţie, pe distribuţia valorii adăugate în mod echitabil între acţionari, angajaţi şi stat. Schimbarea nu este deloc simplă. În ultimii 20 de ani, cel puţin până la Lehman Brothers, instrumentele financiare alternative, derivativele, au fost starurile pieţelor de capital. Din ce în ce mai sofisticate şi reglementate lejer, derivativele au devenit instrumente comune în economia contemporană, infiltrându-se şi influenţând totul, de la preţul materiilor prime şi până la datoriile externe ale unor naţiuni puternice. Pentru că vorbim despre bani făcuţi din bani – de preferinţă, banii altora – în toată povestea băncile joacă un rol esenţial, pentru că au întreţinut şi practicat investiţiile speculative.

Bursa, altădată oglinda economiei, a fost infectată, la rândul ei, de virusul speculei. Am văzut o analiză în care era comparată creşterea indicelui S&P 500 din ultimii 30 de ani, de peste 150%, cu creşterea productivităţii economiei americane, mult mai reduse. Criza subprime a fost tot o consecinţă a speculei, imobiliare de data asta, cu efecte devastatoare de-a latul economiei. Crize valutare punctuale, a forintului, de exemplu, se petrec pe fondul atacurilor speculative. Până şi actuala criză a datoriilor suverane are parfum de speculă financiară. Implicarea Goldman Sachs în datoriile Greciei e deja cunoscută. Marii deţinători de credit default swaps, un instrument derivativ, sunt fondurile de hedging, „băieţii deştepţi“ ai industriei financiare.
Din ce în ce mai mulţi economişti simt şi cred că asistăm la o criză sistemică, iar politicienii par a adera la idee. Volker Rule, în SUA, va interzice băncilor să joace la risc banii deponenţilor, forțându-le să iasă din piaţa derivativelor. În Europa se discută o taxă Tobin, care va dijmui profiturile „băieţilor deştepţi“ şi va face derivativele mai puţin atrăgătoare. Unul din sensurile pactului financiar de la summitul de iarnă al UE, celebra fixare a deficitului bugetar al statelor europene la 0,5%, este limitarea capacităţii guvernelor de se a împrumuta indiferent de costuri şi, implicit, accesul speculanţilor la „jucăria“ lor preferată. Au înţeles politicienii, înţeleg şi oamenii simpli, vezi mişcarea Ocuppy Wall Street, semn că lucrurile sunt pe cale să se schimbe. Fiind vorba despre un întreg sistem şi despre multe interese şi foarte mulţi bani, va mai dura ceva timp până ce economia se va întoarce la valorile tradiţionale. Dar, fără îndoială, se va întoarce, altfel vom rămâne blocaţi într-o criză fără sfârşit.

Te-ar putea interesa și: