Nu există domeniu de activitate care să nu fi fost afectat de criză. Există însă anumite domenii care, odată atinse de criză, ar putea să producă disfuncţionalităţi la scară mai largă. Unul dintre acestea este învăţământul. Dumitru Iacob, profesor universitar doctor în cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative şi prodecan al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din această universitate, vorbeşte pentru capital.ro despre originile şi consecinţele crizei în societate în general şi în sistemul universitar în particular. În viziunea profesorului Iacob, mai mult decât în mod obişnuit, criza ne sileşte să ne gândim la cum suntem organizaţi şi în ce măsură suntem bine pregătiţi pentru a lucra în condiţii de solicitare ridicată şi de efort maxim.

Înainte de a vorbi despre criza economică din învăţământ, ar trebui să vedem ce este, în esenţă, o criză, este de părere profesorul Dumitru Iacob. „Criza nu mai poate tolera superficialitatea şi oamenii care mimează că fac treabă de calitate”, susţine, tranşant, Iacob.

Singura cale de ieşire din criză

La modul practic, în condiţiile unei crize care se anunţă a fi mai grea începând din toamnă, îngrijorările salariale ar putea determina o scădere, în primul rând, a performanţelor profesorilor.

„Toate îngijorările salariale, fără nicio urmă de ipocrizie, trebuie topite, trebuie transformate în această încercare de a fi mai productivi”, spune Iacob. Mai greu de conştientizat este faptul că aici nu este vorba de opţiuni. „Este singura cale de a ieşi din criză!”.

Când intrăm în criză?

Poate părea un pic paradoxal, dar dacă România ar fi avut de-a lungul timpului un sistem performant de educaţie, criza actuală ar fi putut fi depăşită altfel.

„Intrăm în criză când renunţăm la spiritul critic, când devenim superficiali şi inerţiali şi nu putem depăşi această situaţie decât prin efort critic, prin capacitatea noastră de a demonta lucrurile şi de a le construi mai simplu, mai bine, mai puţin costisitor”, spune profesorul Iacob.

Un intelectual nu aplaudă

Continuând în direcţia argumentării importanţei pe care sistemul de învăţământ o are în societate, Dumitru Iacob vorbeşte despre rolul intelectualilor. De-a lungul timpului s-a demonstrat faptul că rata sărăciei este direct proporţională cu numărul celor care nu au acces la unităţi de învăţământ. Iacob spune ce înseamnă o societate bogată.

Învăţămâtul trebuie să fie ieftin

Ce trebuie făcut în continuare? Cum trebuie procedat ca sistemul de educaţie să aibă rezultate? Profesorul Iacob este de părere că trebuie gândite strategii de organizare a învăţământului care să fie atractive pentru tineri, să fie de succes, şi, mai ales, să fie puţin costisitoare. Aşadar, treaba bună se poate face şi cu bani puţini, iar costurile mari de şcolarizare nu reflectă neapărat calitatea unui program de studii.

De asemenea, Dumitru Iacob este de părere că studenţii nu trebuie să muncească în timpul facultăţii, iar învăţământul universitar nu trebuie plătit. Este necesar ca cel puţin în primul an de facultate tinerii să-şi petreacă timpul în bibliotecă, iar statul să-şi facă o prioritate în a crea programe de finanţare cât mai bune pentru studenţi.

Nu e nevoie de un nou sistem economic

Era inevitabil ca o discuţie precum cea legată de învăţământul aflat în criză şi rolul său în societate să nu alunece într-o temă foarte actuală precum cea a viabilităţii actualului sistem economic şi social şi necesitatea unuia nou.

Prodecanul Facultăţii de Comunicare arătă că nu este nevoie neapărat de o schimbare radicală a acestuia şi înlocuirea cu un altul. „Sistemul actual economic nu este definit în termeni foarte moderni pentru că procesul nu a fost dus până la capăt. Au avut loc erori şi pierderi de energie socială. Nu este încă în mod clar definită relaţia dintre societate şi individ”, spune Iacob.

Citiţi interviul integral, aici

Te-ar putea interesa și: