Interviu cu Andrei Gheorghe

Liniște adâncă în Pipera. Adâncă, adâncă. După două ore în care am parcurs, pe ninsoare, nu mai mult de 5 km, am ajuns la casa lui Andrei Gheorghe. Pe la 20.30, sau cu o oră și jumătate întârziere față de ora programată.Ne-a invitat în casă, unde am fost întâmpinați de doi dulăi – dintre care unul este mai mare decât mine – însă ambii foarte jucăuși și ascultători. Pentru a putea discuta în liniște, cățeii au fost nevoiți să petreacă peste jumătate de or

Liniște adâncă în Pipera. Adâncă, adâncă. După două ore în care am parcurs, pe ninsoare, nu mai mult de 5 km, am ajuns la casa lui Andrei Gheorghe. Pe la 20.30, sau cu o oră și jumătate întârziere față de ora programată.
Ne-a invitat în casă, unde am fost întâmpinați de doi dulăi – dintre care unul este mai mare decât mine – însă ambii foarte jucăuși și ascultători. Pentru a putea discuta în liniște, cățeii au fost nevoiți să petreacă peste jumătate de oră afară. Însă cel mai mult mi-a plăcut pisicul (foto), care, spune Andrei, le ține piept celor doi uriași.

Totul din casă este modern, curat, nou și nu se simte niciun miros de animal. Totodată, e un spațiu în care lucrurile nu sunt bătute în cuie. Impresia este de open-minded, exact aceeași pe care o ai când discuți cu Andrei Gheorghe.
La bucătărie, ne-a servit cu whisky și suc de portocale. Iar la toaletă zăceau câteva numere din Financial Times.
Una peste alte, a fost un interviu deosebit, într-un spațiu plăcut.