Declansarea operatiunilor militare americane in Kosovo si Serbia a paralizat o parte a economiei romanesti. Cele mai afectate par a fi, din acest punct de vedere, transporturile. Companiile romanesti care activeaza in domeniu au primit, pana acum, in cursul a mai bine de patru luni in care s-au chinuit cu disperare sa supravietuiasca, numai promisiuni. Despagubirile, venite de la Uniunea Europeana, prin sau fara intermedierea Guvernului roman, nu se intrevad prea curand la orizont, ceea ce arunca intr-o criza si mai mare societatile care se afla la limita supravietuirii. S-a facut aici, de multe ori, o paralela cu embargoul aplicat asupra Iugoslaviei, vreme de mai multi ani, pana in 1996.
Situatia este insa fundamental diferita, dupa cum aveau sa ne declare armatorii romani, pentru ca, de data aceasta, griparea activitatilor este totala pentru transporturi, pe cand atunci anumite restrictii impuse de embargou mai puteau fi ocolite.
O companie care lucreaza numai pe valuta
Pe fondul acestei caderi de activitate, societatile cu pricina, in special din transportul fluvial, sunt vanate de unii oameni de afaceri care fac toate diligentele posibile pentru a le cumpara. Nimic rau, pana aici, daca acestia nu ar dori cumpararea la un pret de nimic, obtinut prin trafic de influenta, sau daca nu ar exista pericolul ca sa se divizeze din societatile existente anumite parti care ar aduce un profit rapid, cu pretul distrugerii restului de flota navala, si asa pusa pe butuci. Printre companiile de transport fluvial cele mai afectate de blocajul din Serbia sunt Giurgiu Nav, Navrom Galati, Navrom Severin, dupa cum amintea si Mircea Toader, vicepresedintele Asociatiei Armatorilor si Operatorilor Portuari (AAOP), intr-o monitorizare a pierderilor centralizate, inca din prima luna, la sediul asociatiei de breasla. O recenta descindere la Giurgiu ne-a ajutat sa realizam multiplele implicatii ale problemei.
Giurgiu Nav are un patrimoniu in valoare de 1.531 de miliarde, care, chiar si in urma ultimelor reevaluari din februarie, nu ar putea sa scada sub 700 de miliarde. Bazandu-se pe solidele contracte existente, a luat, cu putin timp in urma, credite de 23 de miliarde de lei.
Cea mai profitabila activitate a firmei (obiectul de activitate este multiplu: brokeraj, reparatii nave, transport cu bacul etc.) este, neindoios, cea de transport al turistilor straini in croaziere de lux pe Dunare, domeniu in care are contracte extrem de profitabile cu parteneri din Statele Unite ale Americii, Austria, Danemarca etc.
Un sejur de sapte zile la bordul unei nave de lux din proprietatea armatorului giurgiuvean costa pana la 1.500 de marci, iar unul mai indelungat (peste 10 zile) poate depasi 2.000 DM de persoana. Un pret care nu e deloc exagerat pentru punga turistilor germani care se ingramadesc la bord.
Croaziere de patru stele pe ruta Budapesta-Viena
Cursele urmeaza, in mod traditional, traseul Budapesta-Viena-Passau. Navele liniei de croaziera au confortul echivalent cu al unui hotel de 4 stele, cu personal scolit uneori in strainatate. Cabinele de toaleta au fost modernizate la Linz, pentru ca sa nu deranjeze in nici un fel simtul estetic si confortul cu care s-au obisnuit pretentiosii turisti austrieci sau germani. Dar toate astea au costat. O nava nou-nouta destinata croazierelor de lux costa cel putin 12 milioane de dolari. Cu tot cu modernizarile facute, la ora actuala, navele de la Giurgiu Nav fac, oricum, peste 5 milioane de dolari fiecare. Acum ele stau fara sa produca, pentru ca izbucnirea razboiului le-a prins la Giurgiu. Daramarea podurilor de la Novi Sad in urma bombardamentelor, le-a pus in imposibilitate de a porni in cursa. Contractele cu partenerii straini n-au mai putut fi onorate, iar vara turistica 1999 a fost compromisa. Chiar daca s-ar opri curand conflictul, partenerul strain oricum nu ar mai avea ragazul sa faca „bookingul” in avans. Iar catastrofa ecologica de care se tot vorbeste s-ar putea sa accentueze dezinteresul turistilor pentru o zona afectata de razboi.
Un scenariu tipic de „take over”
Pierderea cea mai mare este a navelor de croziera romanesti, pentru ca sarbii nu au mai deloc asemenea nave, bulgarii au doar doua – iar ungurii, nici ei mai multe. Dar, la impartirea tortului despagubirilor promise de organizatiile internationale, bulgarii au sperat sa ia mai mult, inaintand delatiuni forurilor europene, cum ca Romania nu ar respecta embargoul si deci n-ar avea pentru ce sa fie despagubita.
Stan Bone, directorul general de la Giurgiu Nav, ne-a declarat: „Exista pericolul ca firma, din cauza situatiei grele in care se afla de cateva luni, sa fie cumparata pe degeaba. Deja s-au facut demersuri in acest sens, si oameni de afaceri s-au interesat de ea. Daca intr-adevar ar cumpara-o cu cateva milioane de dolari cum s-a avansat o cifra, se poate aprecia ca numai motonavele de lux, in numar de patru, fac cu mult mai mult decat atat – iar restul flotei, impingatoare, bacuri etc. le-ar lua efectiv pe gratis”. Surse apropiate confederatiei sindicale Fratia, la care este afiliat si sindicatul navigatorilor din Giurgiu Nav, confirma ca a existat o propunere la Fondul Proprietatii de Stat. FPS n-a acceptat sa o divulge, invocand secretul ofertei de cumparare. Dar, din surse colaterale, s-a aflat ca propunerea venea de la unii oameni de afaceri (mai vechi sau mai noi) din Partidul Liberal. S-a vehiculat chiar numele lui Viorel Catarama. O interventie la Mircea Ionescu Quintus a aplanat lucrurile pentru un timp.
A existat si un interes din partea Partidului Democrat, al carui ministru, Traian Basescu, se afla chiar la conducerea ministerului de resort. De data aceasta, compania vizata era Navrom din Severin.
Miza unei asemenea preluari, in cel mai curat scenariu american (international) de „take-over”, este clara: desi aproape in faliment acum, societatile respective au potential. Profitul net al societatii Giurgiu Nav in 1997 a fost de 6,3 miliarde de lei, iar in 1988 – peste 4 miliarde de lei, dar anul trecut deja incepuse nebunia din Kosovo, iar embargoul instaurat de UE isi arata coltii.
La ora actuala, Giurgiu Nav are ca actionar statul (FPS) in proportie de 98 %, restul fiind cuponarii (salariati ai intreprinderii).
Sarbii nu dau voie navelor prin ecluza
Liderii sindicali ai intreprinderii, in numar de trei, pentru diferitele sectii, sustin disponibilizarea temporara a oamenilor. Din cei 1.300, 600 sunt deja trimisi in concediu. Dar o data cu terminarea ostilitatilor in spatiul iugoslav, ei trebuie sa fie adusi din nou la munca, pentru ca nu e nevoie sa fie concediati definitiv, atata timp cat institutia, pe vreme de pace, este perfect profitabila. O parte din salariatii scoliti pe bani grei in strainatate au inceput deja sa plece, mai ales ca li se ofera salarii tentante, peste 600 de marci (pentru personalul de deservire, chelnerite) sau chiar de ordinul a cateva mii de marci (pentru un capitan de motonava care, in cursa cu linia Giurgiu Nav ar fi castigat „doar” 10 milioane de lei). In conditiile date, compania giurgiuveana va fi silita sa-si amane procesul de privatizare. O tentativa a mai existat si cu catva timp inainte, pe vremea ultimelor luni de guvernare pedeserista, dar nici PDSR nu vroia sa scape vrabia din mana, asa ca i-a pus bete in roate. Directorul Bone isi aminteste ca, atunci Viorel Hrebengiuc, secretar general al Guvernului a stopat, impreuna cu Mircea Cosea (acum la nou-nascutul partid Alianta pentru Romania), demersul unei privatizari cu un partener american cu care Giurgiu Nav avea contracte.
In aceeasi criza fara precedent se gasesc si societatile din plutonul ultimelor venite – tot cu specific naval.
Sever Nav, santierul naval din Drobeta, n-a reusit sa treaca prin ecluza de la Portile de Fier decat, cu greu, o singura nava din cele trei pe care le-a construit anul acesta. Partenerii straini erau pe cale sa renunte la elaborarea unor comenzi catre Sever Nav. Stelian Stanciov, directorul santierului naval, a declarat ca are „mari dificultati in finantarea constructiei de nave, bancile germane care acorda santierului credite cerand reasigurarea creditului la banci austriece si americane”. r
Alte pierderi masive sunt estimate la nivelul Administratiei Porturilor Dunarii Fluviale (APDF), iar cifra probabila la care ele vor ajunge este de jumatate de milion de dolari. Suma provine din neincasarea taxelor portuare de la armatori. De aceea, asociatia armatorilor a facut demersuri – sustinute si de Administratia Porturilor Fluviale – pentru scutirea de taxe portuare a navelor care nu realizeaza venituri, fiind blocate in porturi din cauza razboiului din Iugoslavia. tr
r
Estimarea pierderilor pe care le sufera companiile romanesti de transport fluvial* din cauza razboiuluir
r
FirmatValoarea pierderilor/unitatea de timpr
Navrom Galatit15 mil. dolari/anr
Giurgiu Navt06 mil. dolari/anr
Navrom Turnu-Severint300.000 dolari/lunar
Delta Shippingt150.000 dolari/lunar
Danube Transt100.000 dolari/lunar
r
*) Sursa: AAOPR (Asociatia Armatorilor si Operatorilor Portuari din Romania). Estimarea a fost facuta potrivit datelor furnizate de companii in luna aprilie a.c.r
r
r
Mihail Galatanu