Așadar, îndrăgitul realizator și prezentator TV a explicat în emisiunea Dive Deep că a trecut prin momente dificile la începutul carierei sale.

Andi Moisescu a trecut prin momente dificile la începutul carierei sale

„Cred că ține de antrenament în cele din urmă, pentru că în viață n-are cum să nu-ți fie greu. Adică este evident lucrul ăsta, și-n meseria noastră neașteptat e o chestiune care e la ordinea zilei, adică oricât de tare te-ai pregătit, întotdeauna ceva te surprinde, deci greu e exclus din ecuație. La început cred că se vedea foarte tare că mi-e foarte greu. Mi-aduc aminte, în primele mele zile de început în Pro TV, vorbesc de zilele în care a început să se și vadă, pentru că greu mi-a fost și când doar mă auzeam, când am început la radio.

Foarte greu mi-a fost și când am început să fac orice pe lumea asta, respectiv, nu știu, habar n-am, să vând ziare, de exemplu. Și atuncea mi-a fost greu. Greu mi-a fost și când am intrat în clasa întâi și când am apărut prima oară pe o scenă, la o serbare, la sfârșitul clasei întâi, când am fost eu singur, cu o chitară în mână. Întotdeauna e greu. În primele dăți se vedea că mi-e greu.

Era evident lucrul ăsta, e o chestiune care ține de antrenament și în care îmi spun că, oricum, singura soluție pe care o am este să încerc să depășesc situația data. Adică nu mai pot să mă dau jos de pe scenă, nu mai pot să duc înapoi ziarele pe care le-am încercat să le vând, nu mai am cum să plec din fața camerelor odată ce s-a da REC.

Toate situațiile astea sunt fără ieșire și singura soluție este OK, respiri adânc, dă-i înainte, ce pot să fie, ce? Adică ce se poate întâmpla, în cele din urmă. Iar marele secret pe care l-am folosit de fiecare dată în momente în care am simțit că mi-e greu a fost să mă întorc la mine cu totul și să încerc să fiu firesc. Adică să fiu exact așa cum simt. În momentul ăla să știi că dispare foarte mult din greutatea de pe umeri și brusc apare o siguranță.

Nu știu să spun exact de unde, poate că Raluca știe mai bine aici, și de fiecare dată am reușit să fac față distracției, într-o formă sau alta. Se poate întâmpla să nu fie o victorie la sfârșit, se poate întâmpla să greșesc, se poate întâmpla să gafez, dar toate lucrurile astea sunt firești, până la urmă. Și de fapt eu asta și caut”, a relatat Andi Moisescu.

Andi Moisescu spune că autenticitatea este foarte importantă

De asemenea, Andi Moisescu a subliniat că autenticitatea este foarte importantă, iar problemele apar atunci când „încerci să fii poate mai mult decât ești”.

„Antrenamentul e să fiu cât mai mult eu. Da, mi se pare că aici e marele secret, pentru că, știi cum e, ești cu toți parametrii ăia pe care îi ai de fapt. Complicația apare când încerci să fii poate mai mult decât ești și atunci e mai dificil. (…) Cred că autenticitatea și firescul sunt două secrete foarte importante în a reuși să nu arăți că ți-e teamă atunci când ți-e teamă”, a mai spus omul de televiziune.

Acesta a amintit și de faptul că oamenii erau obișnuiți cu vocea lui înainte ca el să-și facă apariția pe micile ecrane.

„Pentru că am avut și 6 ani de radio înainte de televiziune și lumea s-a obișnuit înainte de toate cu vocea mea, și după aia cu imaginea. Dar legătura, cumva, au făcut-o, pentru că, în anii 90, radiourile erau foarte populare pentru că abia apăruseră. Mă refer la radiourile private.

Până în 89 exista doar radioul de stat, unde se ajungea foarte greu, ceea ce nu era tocmai rău, adică un filtru bun garantează faptul că doar oameni cu adevărat pregătiți pentru meserie ajung în meseria respectivă. Pe de altă parte, tu nu poți să știi, îmi pare rău că sar acum de la una-alta, dacă nu cumva sunt oameni care au o chemare către zona aia, dar nu sunt suficient de pregătiți, dar merită să-i descoperi.

Și atunci mi se pare că are avantajul și ceea ce s-a întâmplat după 90. Eu n-aveam nicio pregătire când am intrat în radio, în 90, dar radiourile erau foarte populare, pentru că abia apăruseră, și era ceva, ca un fel de magie, să emită un radio 24 de ore din 24 – și muzică, lucru pe care îl găseai foarte rar pe vremea aia, drept pentru care vocile de la radio au fost foarte populare în primii ani din 90.

Eu sunt una dintre vocile alea, chiar de pe la începuturi, și atuncea m-a ajutat foarte mult. Asta a fixat cumva vocea în memoria emoțională a oamenilor, după care odată cu apariția la televiziune, omul a lipit imaginea de voce. Vocea a rămas aceea și o recunoștea. Era: A, o știu! Și a venit, așa, o creștere firească”, a completat omul de televiziune.