Asaltul Prefecturii de catre muncitorii uzinelor Roman a transmis o imagine ale unui oras bulversat de mari miscari sociale. Vizitele ministrilor sau ale prim-ministrilor la Brasov au fost intotdeauna menite sa linisteasca spiritele unui oras asemanator unui vulcan, a carui eruptie incepe intotdeauna in frumoasa Piata a Sfatului. Dar pentru cine trece intr-o dupa-amiaza de vara obisnuita pe strada Republicii spre aceeasi Piata a Sfatului poate, cu greu, sa suprapuna ceea ce vede cu imaginile brutale de pe ecranele televizoarelor in timpul fiecarei miscari sindicale. Magazinele, cafenele si restaurante elegante fac din centrul brasovean un loc comparabil cu centrul multor orasele germane. O atmosfera occidentala si de vacanta confera locului si zecile de turisti straini ce pot fi intalniti zilnic pe Republicii, deschisa exclusiv pietonilor, sau in Piata Sfatului. Precum o furtuna, avalansele sindicalistilor in aceasta zona fac sa dispara rapid terasele zecilor de restaurante din zona, pentru ca ele sa reapara imediat dupa linistirea apelor, iar orasul se intoarce la linistea sa obisnuita.
Inca nu este clar cata vreme va trebui Brasovul sa mai traiasca sub continua amenintare a miscarilor sindicale. Probabil, atata timp cat va mai ramane si marea sa industrie sau, mai bine zis, cat timp vor ramane miile de angajati de aici. Nu doar in intreprinderile de stat din oras, cele din intreg judetul sunt o permanenta sursa de explozie. Agresata va fi intotdeauna linistita Piata a Sfatului.
Roman SA incearca sa vanda in leasing
Exista un mare rau pe care, inca, nimeni n-a reusit sa-l extirpe din economia Brasovului. Mii de muncitori s-au obisnuit sa traiasca in ultimii ani dupa un program curios: se trezesc dimineata, merg la serviciu, privesc utilajele oprite de ani buni si se intorc acasa cu satisfactia ca au un loc de munca. Aceasta mascarada a continuat si sub alta forma: muncitorii stau acasa in somaj tehnic, primesc pentru asta un salariu mizer, dar raman cu aceeasi satisfactie: au un loc de munca. Aceasta a fost regula dupa care a functionat si inca functioneaza in special marile uzine destinate productiei de armament, dependente de cate o comanda sporadica de la MApN, care le si patroneaza.
In decursul timpului, s-au incercat mai multe mijloace de a gasi o solutie pentru marea industrie de stat. Privatizarea a fost una dintre ele. Reprezentantii FPS au deschis sampania la fiecare scrisoare de intentie a unui investitor. Mari succese au fost anuntate: vanzarea IAR catre Bell Helicopters, ofertele Daewoo pentru Tractorul, vanzarea Roman catre Scania in schimbul datoriilor romanesti fata de Suedia. Dar si IAR, si Tractorul, si Roman au ramas in posesia aceluiasi proprietar iresponsabil: statul. Si dupa multa vreme, statul pare sa se fi gandit ca daca tot le are in portofoliu, macar sa le gestioneze. Cativa pasi par sa se fi facut in aceasta directie. Acum se vorbeste despre impartirea societatii Tractorul in centre de profit, despre un joint venture al acestei societati in Egipt. Roman incearca si ea ceea ce trebuia sa faca de mult: sa-si vanda camioanele.
Un sistem de vanzare in leasing este adoptat acum de Roman si se pare ca efectele sunt incurajatoare. IAR s-a pus pe reparat elicoptere si se organizeaza si ea in centre de profit. Managerii tuturor acestor companii par sa se fi pus pe gasit solutii abia in momentul cand a disparut mirajul marelui investitor care sa mentina locurile de munca si sa creasca salariile. Incepand cu acest an, au fost puse la cale chiar si vaste programe de disponibilizare in societatile brasovene, si pana acum acest lucru pare sa fi demarat fara scandalurile obisnuite. (In momentul redactarii acestui material, au venit totusi vesti cum ca muncitorii de la Brasov se pregatesc pentru un nou val de miscari de protest si revendicari salariale).
Servicille nu-si folosesc potentialul
In ciuda acestor eforturi, ramane un mare semn de intrebare viitorul societatilor brasovene de stat. Pompiliu Petrescu, secretar al Camerei de Comert si Industrie Brasov, el insusi avand la activ ani buni petrecuti intr-o mare intreprindere de stat brasoveana, spune ca: „Industria, cu ponderea ei atat de mare, are repercusiuni asupra rezultatelor economice ale orasului si judetului Brasov”. Insa el crede, si majoritatea factorilor de conducere locali au aceeasi parere, ca specialistii din aceasta mare industrie trebuie neaparat pastrati. Este si argumentul pentru care statul prefera sa tina inca in somaj tehnic si sa plateasca astfel de specialisti, in special din industria de aparare, desi firmele la care sunt angajati au putine sanse de a-si mai reveni vreodata.
De fapt, pierderea marii industrii de stat n-ar fi chiar o pierdere pentru Brasov. Desi ocupa aproximativ 40% din forta de munca locala, intreprinderile de stat realizeaza doar 26% din venituri. Disparitia, macar partiala, a intreprinderilor de stat ar reduce presiunile asupra costurilor cu forta de munca la care sunt supuse firmele din sectorul privat, care genereaza peste 73,3% din veniturile totale pe judet. Evident, acestea insa nu vor putea sa absoarba intreaga masa de disponibilizati.
Dar o serie de locuri de munca vor putea fi create daca economia locala se va axa pe domenii de mare potential, precum serviciile si in special turismul. Astfel, desi serviciile contribuie in momentul de fata cu doar 10% din PIB, ele acopera 24% din salariatii Brasovului. Vocatia turistica a Brasovului este evidenta. Din pacate insa, aceasta ramura n-a putut avea o evolutie pe masura, din cauza modului in care proprietatea de stat a fost gestionata sau privatizata.