Reglementarile CNVM nu permit clasificarea fondurilor in functie de structura plasamentelor
Alegerea unui fond mutual poate fi o adevarata bataie de cap. Investitorii care cauta un anumit tip de investitie trebuie sa citeasca toate prospectele fondurilor din piata pentru a le identifica pe cele dorite.
Odata repornita “masinaria” fondurilor mutuale este nevoie de intretinerea acesteia la standarde europene. Administratorii de investitii, care trebuie sa-si dovedeasca abilitatea in atragerea clientilor, stiu ca nu este suficient sa lanseze produse noi, ci si sa le prezinte clientilor cu maximum de transparenta. Eforturile lor in aceasta directie sunt insa franate chiar de institutia care reglementeaza si supravegheaza piata. Prin Regulamentul nr. 15/2004 privind autorizarea si functionarea societatilor de administrare a investitiilor, care a intrat in vigoare in vara lui 2005, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) diminueaza tocmai gradul de transparenta pe care administratorii fondurilor trebuie sa il afiseze in comunicarea cu investitorii. Concret, ei acuza Comisia ca nu a prevazut o clasificare a fondurilor, fiind obligati sa includa toate fondurile in categoria “fonduri de tip diversificat”.
“Am discutat cu reprezentantii CNVM sa accepte o clasificare a fondurilor mutuale pentru a nu fi nevoiti sa cautam cuvinte ocolitoare, ci sa putem avea o comunicare limpede cu investitorii. Este pacat sa cautam subterfigii, care duc, adesea, la o lipsa de intelegere din partea investitorilor”, spune Dan Nicu, presedintele Uniunii Nationale a Organismelor de Plasament Colectiv (UNOPC).
Problema cea mai mare apare atunci cand companiile de administrare fac demersuri la comisia de supraveghere in vederea autorizarii unui fond. Intr-o astfel de situatie, CNVM nu le permite sa particularizeze fondul respectiv in functie de plasament. Pentru informarea investitorilor exista totusi o solutie. In prospectele publicitare si in documentele prezentate clientilor administratorii utilizeaza clasificarea internationala a fondurilor, adoptata si de UNOPC. Este o portita de iesire, in conditiile in care regulamentul CNVM stabileste reguli, dar nu si interdictii. Clientul ajunge, insa, sa fie informat mult mai tarziu in legatura cu structura plasamentelor fondului in care intentioneaza sa investeasca, numai dupa ce a consultat pliantele si prezentarile administratorului. Simpla urmarire a listei fondurilor autorizate nu este deloc lamuritoare.
Clasificarea clara a fondurilor nu este singura care lipseste din Regulamentul nr. 15. Comisia a omis sa stabileasca si ponderea fiecarui tip de plasament, pentru ca un fond sa poata fi “de actiuni”, “monetar” etc. In prezent, cand se vorbeste despre un fond de actiuni, se intelege ca investitia este facuta “cu preponderenta” in titluri tranzactionate la bursa. “Conditia esentiala este ca CNVM sa emita o instructiune cu criterii clare de clasificare in functie de ponderea tipurilor de instrumente financiare in activul unui fond deschis”, este de parere Cosmin Paunescu, director general la KD Investments. El adauga ca ponderile “trebuie atent studiate, avandu-se in vedere posibilitatea ca, pe masura cresterii activelor fondurilor, piata de capital sa nu absoarba cu usurinta, intotdeauna, plasamentele in actiuni”. In acest sens, este oportuna o discutie intre reprezentantii UNOPC si Comisie, sustin administratorii.
In privinta neclasificarii fondurilor, CNVM aduce ca argument articolul 185 din regulament. “Articolul lasa deschisa posibilitatea aparitiei unor noi tipuri de AOPC (organisme de plasament colectiv, altele decat cele care investesc in valori mobiliare) care urmeaza a fi reglementate de CNVM. Intre ele pot sa apara definite, de exemplu, AOPC specializate in investitii in actiuni, obligatiuni, monetare etc”, declara Ciprian Ene, purtatorul de cuvant al Comisiei. El precizeaza ca CNVM va defini in reglementarile ulterioare limitele pentru diferite categorii de active in care vor putea investi fondurile. Deocamdata, directia de specialitate in atentia careia s-ar afla, potrivit afirmatiilor lui Ene, reglementarile cerute de piata, nu a transmis nici o informare cu privire la stadiul in care se afla masurile respective.
Fondurile europene au limite In plasamente
• Legislatia europeana privind pietele de capital, asemenea Legii nr. 297 in baza careia functioneaza piata bursiera romaneasca, nu face o clasificare a fondurilor mutuale. Acestea sunt insa clasificate prin reglementarile emise de comisiile de supraveghere a pietei.
• In Europa, fondurile sunt clasificate pe diverse ramuri economice si chiar pe zone geografice, ceea ce sporeste diversitatea lor. Exista fonduri de actiuni, de obligatiuni, monetare, dar si imobiliare de asigurari sau de pensii.
• Comisiile de supraveghere stabilesc ponderile in structura plasamentului. In Suedia si in Irlanda, de exemplu, limita maxima pentru orice tip de plasament este de 20%. In Germania, diversificarea riscului este esentiala. Administratorii pot face plasamente monetare in procentaj de 49%. In Franta, ponderea plasamentelor in actiuni si obligatiuni este de 35%.
• In Statele Unite exista cele mai diversificate fonduri mutuale. Sunt fonduri care fac plasamente in companii care isi vand actiunile, fonduri de arbitraj, fonduri care investesc in metale pretioase sau in sectorul resurselor naturale. De asemenea, exista fonduri deschise care fac plasamente in industria alcoolului, a tutunului, chiar in cea a jocurilor de noroc, precum si in aparare.
