Revederea impozitelor directe este prioritatea proaspat desemnatului ministru al finantelor publice. Primele sale declaratii oficiale au darul de a iviora atmosfera fiscala sumbra din Rominia iceputului de mileniu. Reconsiderarea impozitului pe venitul global, asa cum a fost acesta conceput sub fosta administratie, ar trebui sa se produca foarte curind.
Totusi, entuziasmul initial al ministrului Mihai Tanasescu se tempereaza pe masura ce trece timpul. Daca itr-una din primele sale aparitii televizate demnitarul anunta posibilitatea aminarii aplicarii impozitului pe venitul global pentru anul viitor, i scurta discutie purtata cu revista Capital, discursul sau s-a modificat usor. „O decizie clara vom putea lua dupa ce ne facem toate socotelile”. Absolut normal, cu atit mai mult cu cit bugetul public se regaseste usor ravasit dupa pomenile electorale din 2000. Teoretic, un an de respiro, ragaz pentru o revizuire a legislatiei i beneficiul contribuabililor, ar fi ideal. Ordonanta nr. 73/1999, modificata si completata ulterior, nu atinge nici unul dintre obiectivele sistemelor de impozitare de acest tip ce functioneaza i lume i acest moment. Fie numai si o scurta trecere i revista a observatiilor pe care Mircea Toma, presedintele Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Rominia, le facea nu demult i paginile revistei Capital si este vizibila devierea de la principiul de baza al acestui mecanism de impozitare. in spatele sloganulului echitatii fiscale, traductibil prin „bogatii platesc mai multi bani bugetului decit saracii”, nu se afla nimic. Asa cum ar urma sa se aplice, pe legislatia i vigoare, impozitul pe venitul global nu face decit sa fiscalizeze ceea ce era deja fiscalizat, noi fiind doar cotele de impunere.
Impozitele sunt pentru amariti
Autorii OG nr. 73/1999 au neglijat un principiu elementar: daca vrei ca cineva sa declare un venit, ca sa-l poti impozita, trebuie sa-l icurajezi pe cel care face cheltuiala, sa i-o recunosti ca atare. Or, ordonanta privind impozitul pe venitul global, ca dealtfel toate legile fiscale din Rominia, recunoaste itr-o foarte mica masura cheltuielile. Consecinta: angoase i ceea ce priveste completarea declaratiilor de impunere nu au decit amaritii. Cei de la care statul ar putea scoate, printr-o politica fiscala facuta cu cap, sume importante sunt detasati. Nu exista i acest moment nici o pirghie de control al veniturilor lor reale. Faimosul sistem informatic de identificare si a celui din urma contribuabil este un vis. Impozitarea veniturilor da frisoane i primul rind celor ce ar trebui sa o aplice. Sau, citindu-l pe actualul ministru al finantelor publice: „Nici macar cei care administreaza acest impozit nu stiu cum se procedeaza”. Acestea fiind datele, asupra oportunitatii revizuirii acestui capitol legislativ nu planeaza nici cea mai mica idoiala.
Apar isa itrebari carora ministrul Mihai Tanasescu va fi nevoit sa le raspunda foarte curind. Din ce surse vor fi suplinite icasarile bugetare prognozate pe baza OG nr. 73/1999? Ce turnura va lua si cu ce bani va continua campania de promovare pe care Ministerul Finantelor, impreuna cu firma germana de consultanta Mediaconsulta, o face pe finantare internationala, de mai bine de un an de zile? De unde vor fi scosi alti functionari publici decit cei pe care ministrul ii acuza ca nu stiu sa-si faca meseria? Pina la lamurirea impozitarii globale, conform carei legislatii vor fi colectate veniturile? si itrebarile pot continua.