Mie, unul, mi se pare logic. Nu și liderilor sindicali care fornăie din nări pe la televizor precum calul lui Făt-Frumos după ce a mâncat jăratic. Amenințări cu greva generală și debitat prostii cu nemiluita sunt la ordinea zilei. Cum să admitem ca angajaților să le fie impuse criterii de performanță? Inadmisibil, pentru domnii sindicaliști cu burțile răsfrânte peste curele. (Groaznice sunt formatele acestea noi de televiziune care dau acces privitorului la detalii anatomice pe care nimeni nu-și dorea să le vadă. Parcă era mai bine când vorbitorii se puteau ascunde după un pupitru sau o masă, ceva.)
Am mai spus-o și o repet, pentru că tema este mai actuală ca oricând. Revenirea economică se poate baza doar pe muncă. A spus-o și Isărescu de câteva ori în ieșirile sale publice. Au spus-o economiștii, finanțiștii și toți oamenii bine intenționați. Încurajarea muncii este singura cale solidă pentru ieșirea din criză. Stimularea consumului fără creșterea productivității va avea efect asupra economiei actuale cât o cură de aspirină la un bolnav de hepatită: nu-i trece boala, dar îi găurește stomacul.
Două sunt problemele mari. De o parte, cadrul legislativ neprietenos cu angajatorii și cu cei care muncesc, de cealaltă parte supradimensionarea contribuțiilor sociale și, în general, a taxării muncii în dauna altor impozite. Altfel spus, actuala paradigmă îi favorizează pe cei bogați și pe cei foarte săraci și pedepsește clasa de mijloc, în general și pe toți cei ce muncesc, în special.
Rezolvarea situației ține de schimbarea acestor doi factori de risc.
Flexibilizarea pieței muncii, coroborată cu pedepsirea oricăror forme de lucru la negru, ar putea aduce beneficii importante atât la nivelul bugetului de stat, cât și psihologice. Angajatorii ar fi nu doar încurajați, ci forțați să angajeze cu forme legale, fără a fi condamnați pe viață la plata tuturor loazelor care au un avocat printre cunoscuți. Ceea ce ar duce la echilibrarea balanței între plătitorii de taxe și asistații social, acum net înclinată de partea celor din urmă. Ceea ce, mai departe, ar acoperi și chiar crea excedent în încasările de CAS care vor fi mai mici, dar plătite de mai mulți.
Asta este de făcut acum. Chestiunea nu are legătură cu politica, ci cu un bun-simț elementar. De altfel, niciun guvern de până acum nu a schimbat acest model păgubos, indiferent de doctrină și ideologie, de teama consecințelor pe plan electoral. Acestea sunt măsuri necesare pentru statul român, indiferent de cine se află sau se va afla la putere. Iar faptul că aceste inițiative sunt torpilate de politicieni de dragul sondajelor mi se pare un act de o regretabilă nepricepere (am evitat aici un cuvânt mai tare). Poate, în cele din urmă, se rezolvă situația în spirit românesc, precum în bancul cu găina fugărită de cocoș. Nici nu se oprește, nici nu aleargă mai departe: se împiedică. E interesant însă cine va fi găina.

Claudiu Șerban,  director general Editura Evenimentul și Capital

Te-ar putea interesa și: