La ora scrierii acestor rânduri, reprezentanţii Guvernului de la Atena şi cei ai creditorilor internaţionali nu ajunseseră încă la o înţelegere. Şi lucrurile păreau destul de complicate, astfel încât niciun dezbnodământ (nici chiar cel de care se temea toată lumea) nu era exclus.

Pe scurt, negiocierile se blocaseră într-un loc în care Syriza era gata să accepte taxe mai mari pentru companii, în timp ce oficialii Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene şi FMI cereau în special reduceri de cheltuieli de la buget (pensiile, pentru care Grecia alocă peste 16% din PIB, adică mai mult decât orice altă ţară din UE, urmând a fi afectate), dar şi unele creşteri de TVA (de exemplu, pentru restaurante).

Ceea ce este foarte clar este că Grecia are o datorie publică de peste 300 de miliarde de euro. Care, sub o formă sau alta, va trebui plătită. Chiar şi în cazul în care ţara şi-ar declara falimentul, creditorii instituţiilor elene se vor putea îndrepta împotriva activelor deţinute de stat (estimate, ce-i drept, doar la 70-80 de miliarde de euro) şi vor putea apoi să renegocieze condiţiile în care se vor achita debitele. Cel mai probabil, o parte din datorii vor fi şterse, dar asta nu va schimba radical situaţia pentru niciuna din părţi.

La fel de clar este că, indiferent de măsurile care vor fi adoptate, numeroşi greci, dar şi prieteni de-ai lor din lumea întreagă se tem că economia elenă va intra într-o spirală a recesiunii, iar nivelul de trai, şi aşa afectat de precedentele valuri de austeritate, se va prăbuşi. „Catastrofă umanitară“, spunea ministrul elen de finanţe, Yanis Varoufakis, vorbind despre reducerile de pensii cerute de creditori. „Poporul nostru a suferit destul. Insistenţa oarbă de a tăia pensiile nu va face nimic altceva decât să înrăutăţească criza financiară“, afirma recent şi premierul Alexis Tsipras. El mai declara că întrebarea care se pune în prezent este „dacă Uniunea Europeană poate să devină la loc un centru de dezvoltare, o regiune care se bucură de prosperitate şi solidaritate, dacă UE va fi din nou un pol de solidaritate socială sau, din contra, va continua să urmeze actualul drum care nu duce nicăieri“.

Jumătatea goală

Dincolo de retorica lui Tsipras, care prinde destul de bine la anumite categorii de public, realitatea economică este cel mai bine exprimată de cifre. Iar pentru a înţelege mai uşor cum stau în prezent grecii şi cât de rău le este cu adevărat, cel mai bine ar fi să comparăm principalii indicatori cu cei din România. Cel mai sensibil capitol şi cel de la care pornesc toate tensiunile şi incertitudinile din ultima vreme privind viitorul zonei euro şi al Uniunii Europene este, evident, cel al datoriei publice. În 2014, Grecia avea debite egale cu 177% din PIB (adică peste 316 miliarde de euro).

După ce, în 2012, prin restructurarea datoriei s-a ajuns la reducerea acesteia cu aproximativ 100 de miliarde de euro! România stătea la finele lui 2014 infinit mai bine la acest capitol (chiar dacă depăşisem pragul de siguranţă de 40% din PIB şi ne apropiam de cel de alertă, stabilit la 60% din PIB) – 44% din PIB datorie publică, adică în jur de 66 de miliarde de euro.

O altă diferenţă în defavoarea grecilor – la ei rata şomajului era, potrivit celor mai recente statistici, de peste 26%, în timp ce la noi era de cinci ori mai mică, de doar 5%. Desigur că trebuie luate în calcul atât ponderea fermelor agricole de subzistenţă din cele două ţări (mai mare la noi, cu impact direct asupra unei rate mai mici a şomajului), cât şi procentul persoanelor plecate la lucru în străinătate (din nou semnificativ mai ridicat în România, deşi în ultimii ani tot mai mulţi greci au început şi ei să-şi caute de lucru peste graniţe).

Şi în ceea ce priveşte rata inflaţiei cifrele de la Bucureşti sunt mai încurajatoare decât cele de la Atena. Dacă la noi s-a calculat pentru ultimele 12 luni o scumpire medie a produselor şi serviciilor de 0,65% (cam aproape de zero, fie vorba între noi), la greci s-a înregistrat în aceeaşi perioadă o deflaţie de peste două procente. Care, se ştie, nu este tocmai bună pentru economie. Şi nici nu a fost: dacă în România anul trecut PIB-ul a crescut cu 2,8% (fiind al patrulea an consecutiv de evoluţie pozitivă), în Grecia el s-a majorat cu doar 0,8%, după cinci ani consecutivi de recesiune.

Răsfăţ de la buget

Dar destul cu veştile proaste. Trebuie să vedem şi jumătatea plină a paharului. De exemplu, că, în ciuda anilor de criză, PIB-ul Greciei tot a atins anul trecut aproape 180 de miliarde de euro, în timp ce al nostru a ajuns la un record istoric de 151 de miliarde. Având în vedere că populaţia oficială a României este de circa 20 de milioane de locuitori, iar a Greciei de puţin peste 10 milioane, rezultă că produsul intern brut per capita este încă mai mult decât dublu în statul mediteranean.

În acelaşi timp, deşi sunt de două ori mai puţini decât noi, grecii cheltuiesc pentru pensii 29 de miliarde de euro pe an (faţă de mai puţin de 12 miliarde de euro în România), alocă asistenţei sociale aproape 15 miliarde de euro pe an (faţă de circa patru miliarde la noi) şi plătesc pentru salariile bugetarilor cu un miliard de euro mai mult decât românii (12,4 faţă de 11,4). Nici nu e de mirare că în 2013 cheltuielile statului elen au ajuns la un neverosimil 60% din PIB (faţă de 48%, media UE, şi numai 35% în România). Ce-i drept, cheltuielile bugetare au scăzut în 2014 la 49% din PIB, ajungând foarte aproape de media Uniunii (în România, anul trecut ele au rămas relativ constante).

Şi că tot a venit vorba de pensii, potrivit statisticilor oficiale pensia medie din Grecia ajunge la 958 de euro pe lună. Mai mult chiar decât pensia medie în Germania (care este de 734 de euro pe lună în est şi de 896 de euro în vest). Şi de aproape cinci ori mai mult decât în România, unde accest indicator a ajuns la circa 205 euro pe lună. Asta ca să nu mai vorbim de vârsta medie de pensionare, care este în Grecia de 55 de ani, faţă de peste 60 de ani în majoritatea statelor europene.

De unde se poate tăia

Pentru cei care încă le mai plâng de milă grecilor, iată câteva cifre oficiale care spun multe despre nivelul lor de trai. Potrivit Institutului de Statistică de la Atena, în 2013 (de când datează ultimele date disponibile) o gospodărie din Grecia aloca, în medie, 307 euro pe lună pentru alimente. În România, în aceeaşi perioadă, cheltuielile medii pentru hrană erau de 222 de euro. În plus, grecii alocau lunar 87 de euro pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte şi 63 de euro pentru alocol şi tutun, comparativ cu 28, respectiv 42 de euro în România. Şi la bunuri de folosinţă îndelungată diferenţa este enormă: 84 de euro la ei faţă de 21 de euro la noi.

În Grecia cheltuielile cu locuinţa (chirie/rată, întreţinere) erau acum doi ani de 207 euro lunar, în timp ce în România erau la mai puţin de jumătate (89 de euro, asta în ciuda consumurilor mult mai mari de energie din timpul iernii). O familie medie din Grecia mai cheltuia 189 de euro pe lună pentru transport (faţă de numai 32 de euro în România), 62 de euro pentru comunicaţii (faţă de 25 de euro la noi) şi 104 de euro pentru sănătate (de patru ori mai mult faţă de cei 24 de euro ale unei familii medii din România).

Dar sunt capitole la care grecii ne-au surclasat şi mai rău. În 2013 o gospodărie tipică aloca 69 de euro pe lună pentru recreere şi cultură (la noi suma era de 22 de euro), 51 de euro pentru educaţie (faţă de trei euro în România) şi nu mai puţin de 146 de euro pentru hoteluri şi restaurante (faţă de opt euro în România). Nu în ultimul rând, familia elenă medie cheltuia 140 de euro pe lună pentru alte bunuri şi servicii (comparativ cu 20 de euro în România).

Totul este relativ

Cifrele de mai sus ar trebui să ne facă să ne dăm seama că totul trebuie pus în context: românii care se consideră săraci s-ar putea să ducă o viaţă de invidiat după standardele din Africa, Asia de sud-est sau chiar din fosta URSS; asta în timp ce grecii care se plâng că duc o viaţă tot mai grea stau, cel mai probabil, mult mai bine decât majoritatea românilor, bulgarilor sau balticilor.

Iar dacă am pomenit de foste state comuniste, e ironic cum Estonia, Slovacia sau Slovenia, care au preluat, ca membre ale zonei euro, o parte din datoriile grecilor, nu reuşesc să le ofere propriilor cetăţeni un nivel de trai măcar apropiat de cel din Grecia. „Slovenia insistă ca Grecia să-şi plătească datoriile şi să respecte programul de reforme, având în vedere datoriile pe care le-am preluat şi solidaritatea pe care am manifestat-o, în ciuda faptului că a trebuit să reducem salariile bugetarilor şi cheltuielile statului în toate sectoarele“, spunea ministrul sloven de finanţe, Dusan Mramor.

La rândul său, Maris Lauri, ministrul estonian de finanţe, le-a reamintit grecilor că pensia medie în ţara sa este de 308 euro, de peste trei ori mai mică decât în Grecia, şi a declarat că nu înţelege de ce estonienii trebuie să finanţeze „un astfel de lux“.

Te-ar putea interesa și: