Iar "fisurile" la nivel social şi politic continuă să se extindă în mod periculos. Acum, şi cei care l-au semnat şi cei care l-au votat în Parlament (şi toţi cei care au susţinut crima) au "remuşcări", dar nu mărturisesc, scrie publicația grecească Ekathimerini. 
Dilema "Acord de împrumut sau faliment" a deschis calea… "Barbarismele" de la FMI nu au fost doar "o soluţie oarecare", ci au fost prezentate ca singura soluţie. Cum, aşadar, să se aştepte cineva că împiedicarea prăbuşirii economice să vină de la acei aşa-zişi politicieni "realişti"? După ce timp de 30 de ani sistemul politic nu a putut să îşi asume costul politic al realismului, să plătească acum tot acesta.
Şi pentru că falimentul grec nu a convenit partenerilor noştri, iar devalorizarea nu era posibilă din cauza euro, sărăcia devalorizării interne a fost singura terapie eficientă pe care să o "vândă" guvernului lui Giorgos Papandreou, adică pe infamul Acord de împrumut. Însă, falimentarea internă "a destabilizat" Grecia. Desigur, trebuie să se evidenţieze că FMI rămâne singura instituţie care e indicată ca soluţie extremă în falimentări similare, întrucât banii pe care îi are nu o înlănţuie şi constituie surse utilizabile de finanţare.
"Drumul spre FMI e cea mai bună cale de asigurare a accesului ad hoc", a spus-o direct dna Merkel.
Totuşi, ceea ce am învăţat e că Venizelos e "responsabil" şi acesta în crima Acordului de împrumut. Alaltăieri, la emisiunea "Noi Dosare" de la postul de televiziune SKAI, fostul ministru de finanţe al PASOK, Giorgos Papakonstantinos, a declarat realizatorului Alexis Papahelas că dl Venizelos împreună cu dl Pamboukis au văzut "textul integral al Acordului de împrumut" şi au făcut, desigur, şi intervenţii în text cu "comentarii".
Ca urmare a toate acestea, purtătorul de cuvânt al Noii Democraţii, Yiannis Mihelakis, a făcut imediat următoarea declaraţie, referindu-se la declaraţia lui Papakonstantinos: "Deşi aproape toţi miniştrii guvernului Papandreou, chiar şi ministrul de finanţe de atunci, cunoşteau doar partea din Acord care se referea la atribuţiile şi responsabilităţile lor, dl Venizelos a participat la redactarea lui, nu doar ca membru al guvernului, dar şi ca jurist. De aceea, e dublu complice la deciziile fatale care – după cum mărturisesc toate, dar şi "tovarăşii" lui de frunte- au dus ţara la catastrofă". Aşa cu astea…
Pur şi simplu să ne amintim că FMI, care s-a edificat având drept criteriu hegemonia SUA, a fost înfiinţat pe ruinele celui de-al doilea război mondial, cu scopul creării unei sistem economic stabil în SUA, în Europa şi în Japonia. În căutarea unei noi ordini mondiale economice care să se potrivească capitalismului american, prea-puternicul American Enterprise Institute a pregătit terenul cu întrebarea: "Poate FMI, într-adevăr, să salveze lumea?" Da…doar când puterea sa va fi întărită şi va fi "re-botezată" la nivel mondial . Şi asta a reuşit Barack Obama la istoricul summit G-20 de la Londra, din 2 aprilie 2009.
Economia mondială trecea prin cea mai mare criză după Marele Crah din deceniul 1930. O criză care a început în SUA, când au explodat infamele sub-prime de la creditele imobiliare cu mare risc pe piaţa imobiliară şi obligaţiunile "toxice", provocându-se asfixiere financiară pe plan mondial, care a dezintegrat sistemul bancar.
Atunci, desigur, FMI a previzionat că situaţia e gravă în Japonia, Marea Britanie, Irlanda, Rusia, Turcia (!), Europa Centrală şi de Est, ţările baltice… Dimpotrivă, previzionările de atunci erau blânde pentru SUA, de unde a pornit criza de coşmar. Şi, totuşi, Grecia nu era în inima ţărilor care constituiau pericol sistemic, dar guvernul Papandreou "a reuşit" să o pună la loc de cinste pe lista economiilor ce riscă falimentul. Desigur, ţările cu economii afectate "îşi ipotechează" independenţa economică, acceptând impunerea de termeni duri.
Deja economia greacă s-a destrămat în mii de bucăţele, cu dezechilibre dramatice. Nu există soluţii magice pentru a se trata putreziciunea "imaginii de vitrină" care se înregistrează pe negativ din chiar realitatea de zi cu zi.
SURSA: Rador