Germania se chinuie să-și configureze o nouă politică externă (Opinie The Financial Times)

Germania se află într-o situație fără precedent, iar cancelarul Olaf Scholz are de luat decizii majore. Sylvie Kauffmann, membră a Academiei Robert Bosch din Berlin a scris o opinie despre planurile oficialilor cu privire la politica externă.

Germania trece acum prin propriul ei moment de perestroika și, la fel ca rușii sub Mihail Gorbaciov acum aproape patru decenii, germanii nu sunt siguri unde vor ajunge.

„Perestroika” înseamnă literalmente „reconstrucție”, dar termenul e folosit de obicei pentru a indica o schimbare radicală. În cazul Germaniei același sens îl are sintagma „Zeitenwende”, adică „punct de cotitură”, utilizată de cancelarul Olaf Scholz într-un discurs ținut în Bundestag în februarie, la trei zile după invazia Rusiei din Ucraina, arată Financial Times. 

Punctul de cotitură al acelui discurs a fost anunțul creării unui fond special de 100 de miliarde de euro pentru înzestrarea armatei germane, precum și angajamentul de a atinge ținta NATO de 2% din PIB pentru cheltuielile militare. Acest război a zdruncinat întreaga Europă, dar pentru Germania și politica ei externă șocul este chiar mai profund.

A pus capăt relației cruciale a țării cu Rusia, o forțează să-și schimbe politica energetică și, mai presus de toate, duce la o recalibrare deplină a strategiei ei de securitate și a rolului ei în lume.

Ce văd partenerii Germaniei din Europa?

Partenerii europeni ai Germaniei privesc desfășurarea evenimentelor cu o mare curiozitate, deși orice semn de entuziasm tinde să fie întâmpinat la Berlin cu circumspecție. Wolfgang Schmidt, șeful de cabinet al cancelarului, a avertizat la o conferință organizată duminica trecută de European Council on Foreign Relations că „Zeitenwende nu este un lucru static, e o situație dinamică. Încă încercăm să ne dăm seama ce înseamnă de fapt”.

Inevitabil, vocile critice interne și externe găsesc că procesul este frustrant de lent și se plâng că cancelarul nu e capabil să spună prea multe lucruri concrete despre acest concept.

Și totuși, schimbarea de direcție e amețitoare. Contemplând ruinele politicii estice [„Ostpolitik”] a propriului partid social-democrat (SPD), Scholz a fost nevoit să admită săptămâna aceasta că un parteneriat cu „Rusia imperialistă, agresivă, a lui Putin e de neconceput în viitorul previzibil” – după ce consilierul său diplomatic, Jens Plötner, fusese criticat pentru că meditase public la viitorul relației dintre Berlin și Moscova.

Mult întârziata vizită la Kiev a cancelarului, alături de președintele francez Emmanuel Macron, premierul italian Mario Draghi și președintele român Klaus Iohannis, precum și susținerea lui pentru primirea Ucrainei în UE au clarificat în sfârșit o ambiguitate jenantă.

Eșecul vechiului refren german al „schimbării prin comerț” este acum atât de larg acceptat la Berlin încât încăpățânarea cu care Angela Merkel își apără moștenirea pare ciudat de contrastantă cu atmosfera generală. Fostul cancelar abia plecase când succesorul ei a trebuit să abandoneze Nord Stream 2, gazoductul dinspre Rusia susținut de ea. Și cum Putin închide acum robinetele, Germania se chinuie să gestioneze o gravă penurie de energie în timp ce încearcă să scape de dependența de combustibilii fosili rusești. Avertizându-i săptămâna trecută pe consumatorii germani că urmează vremuri grele, ministrul economiei Robert Habeck le-a transmis un mesaj îndrăzneț: acesta e prețul libertății.

Un preț mare și un imens efort în politica germană

Un preț mare are și imensul efort necesar reconstrucției Bundeswehr-ului, precum și cel al schimbării mentalității cetățenilor germani. Vorbim de o țară care în ultimul secol fie a atacat alte state, fie s-a bazat pe aliați pentru propria apărare. Acum ea trebuie să intervină pentru a apăra o altă țară, Ucraina. Și descoperă că rafturile sunt goale – cel puțin aceasta e explicația oficială pentru ritmul extrem de lent în care îi livrează arme Ucrainei.

Ieșită din zona ei de confort, într-o politică externă care nu mai depinde de comerț, Germania se confruntă și cu așteptarea partenerilor cum că-și va asuma un rol de conducere – referitor la care, grăitor, germanii preferă să folosească cuvântul englez, „leadership”. E o întrebare mai veche, însă acum a devenit presantă.

Conversațiile cu politicienii, care dau târcoale cu precauție conceptului de „leadership german”, presupun de obicei o varietate de considerații despre responsabilitate, ambiție, cultură și cooperare. Însă ei vor trebui să vină cu o definiție mai precisă pentru noul rol pe care co-președintele SPD Lars Klingbeil îl întrevede pentru Germania pe scena mondială, „după 80 de ani de reținere”. O inițiativă a ministrului de externe Annalena Baerbock – ecologistă – ar putea ajuta: ea va lansa curând o dezbatere publică prin care cetățenii germani vor putea participa la crearea primei „Strategii Naționale de Securitate” a țării.

Dar multe întrebări rămân fără răspuns. Va exista un Zeitenwende și în privința politicii germane față de China? Cum va influența această schimbare determinată de războiul din Ucraina noua dinamică din interiorul UE? Va contribui fondul de 100 de miliarde la configurarea unei noi industrii militare europene?

Stați așa, spun demnitarii germani, Zeitenwende este încă un „proces de învățare”. Însă în aceste zile Europa nu își permite luxul timpului