Dl Andrei Pleşu, citându-l pe Peter Esterhazy, susţine într-un editorial recent ca „gândirea negativă este opusul gândirii”. Asta după ce mărturiseşte că are „o obiecţie de principiu faţă de ideologia “gândirii pozitive” şi faţă de „genul de sfaturi “înţelepte”, care ne invită să “surâdem vieţii”, să vedem “partea plină” a paharului, să refuzăm amocul şi melancolia”.

Recunosc şi-mi pun ţărână în cap, nu îi ajung nici la piciorul broaştei dlui Andrei Pleşu din perspectiva educaţiei domniei sale. Însă, ca mic întreprinzător în domeniul trainingului şi a consultanţei în această ţară şi această economie pline de surprize care mai de care mai negative, dacă n-aş fi gândit pozitiv, aş fi emigrat de mult. Este adevărat că mulţi „guru” propovăduiesc „gândirea pozitivă” ca pe o năframă cu care să te legi la ochi atunci când viaţa e grea în loc să dai piept cu ea şi să-ţi rezolvi problemele. Şi nu sunt deloc puţini începători într-ale afacerilor care chiar adoptă „strategia struţului” atunci când dificultăţile îi încearcă: încep să rostească fraze magice gen “sunt cel mai bun, sunt cel mai tare, nimic nu îmi poate sta în cale” şi… atât! În loc să acţioneze şi să găsească soluţii, ei se autoamăgesc cu cuvinte care nu au corespondenţă în realitate şi în fapte. Ulterior, sunt cumplit de dezamăgiţi că nu reuşesc să fie convingători în fata clienţilor lor, ca supra impozitarea le sufoca afacerea, că nu îşi găsesc angajaţii de care au nevoie, iar concurenţa muşcă cu poftă din felia lor de piaţă.

Am descoperit gândirea pozitivă acum peste 15 ani, pe vremea când deprindeam tainele profesiei de copywriter (scriitor de texte publicitare) şi citeam “Ogilvy on Advertising”. Aşa am aflat că David Ogilvy, acest uriaş al industriei mondiale de publicitate, care şi-a început cariera ca simplu copywriter, nu se aşeza niciodată să scrie un text publicitar cu gândul că reclama sa nu îşi va atinge obiectivele, că va fi un eşec şi că nu va vinde produsul clientului său. În plus, atunci când şi-a înfiinţat propria sa agenţie de publicitate a scris o listă cu clienţii pe care şi-i dorea să-i câştige: General Foods, Lever Brothers, Bristol Myers, Campbell Soup Company şi Shell. Şi i-a obţinut pe toţi în câţiva ani, alături de alte nume grele precum American Express, Sears Roebuck, IBM, Merill Lynch etc.

Din punctul meu de vedere, să gândeşti pozitiv înseamnă să fii plin de speranţă şi de încredere, să înveţi din propriile greşeli, să vezi oportunităţi acolo unde majoritatea vede doar probleme, să pleci la drum având scopuri frumoase, ambiţioase, bine definite, dar ancorate în realitate. Să gândeşti pozitiv înseamnă să ai încredere în tine, în forţele proprii şi în ceea ce vrei. Iar dacă te uiţi atent la administratorii acelor companii care care nu s-au dedulcit la “borcanul cu miere” al bugetului de stat şi care s-au ridicat în economia românească având clienţi persoanele fizice ori micii întreprinzători, ai să găseşti, în majoritatea cazurilor, oameni pozitivi şi încrezători.

Dacă filozofia abundă de dileme şi pesimism, nu văd cum ar putea afacerile să apară şi să se dezvolte în absenţa unei minţi antreprenoriale optimiste, orientate spre acţiuni bine-definite şi ambiţioase, a unei minţi antreprenoriale care gândeşte pozitiv.

Mircea Enescu, trainer senior de vânzări