Pieţele vor sa crească! Cu orice preţ şi din orice motiv. Ultimul a fost oferit de programul pentru stimularea economiei chineze. Trecând de la superficialitate la puţin raţionament, creşterea de miercurea trecută a pieţelor nu a fost decât un bull trap (încă unul din zecile sau, posibil, sutele într-o piaţă bear). Ieşirea din criză are nevoie de mai mult de 586 miliarde dolari împărţite la 1,3 miliarde de locuitori; China va începe să crească numai când cerinţele pentru export (consum în Vest) se vor majora. Şi mai e până atunci…

Acum, Dow Jones, în zona anului 1997, se îndreaptă spre 6.000 de puncte, venind de la 14.079 în octombrie 2007. Ce s-a construit în 120 de luni s-a distrus în doar 18. Indicele ar trebui să crească cu cel puţin 100% numai pentru a recupera ce a pierdut şi nu arată promiţător în actualul „cincinal“. Ce să mai spunem despre piaţa românească, cu un BET-C care de la valoarea actuală de 1.284 are nevoie de +500% numai pentru a ajunge la vechiul top de 7.432.

Se mai poate coborî? Rezistenţa minimă este în jos. Unul dintre obiective se bazează pe media ultimilor zece ani a raţiei P/E care elimină influenţa ciclurilor de business şi metodologia aparţine prof. Shiller de la Universitatea Yale (vezi graficul alăturat). Minimele din piaţă s-au atins cu această medie sub 10 (albastru), ceea ce implică o continuare a scăderii actuale a indicelui S&P500. Pentru un alt calcul, privind din altă perspectivă (istorică) plecăm de la retragerile Fibonacci de la valoarea maximă a indicelui Dow Jones, 30. Perioada 1929-1932 a însemnat o retragere de 89% de la high, 1973-1974 de 53%, iar în prezent avem o retragere de 52,4%, similară cu cea din timpul crizei petrolului. Următoarele obiective sunt 5.378 (retragere 61,8%) şi 3.012 (78,6%). Oricare ar fi obiectivul final, 5.300 sau 3.000, un lucru este cert şi nu numai pentru piaţa americană: revenirea va consuma mulţi ani şi va fi un test pe viaţă şi pe moarte pentru investitori.

*    Din China, o capcană bull, cu dra­goste

149-27164-2.jpg