După ce își ia agale micul dejun, Cristi se îndreaptă spre computer. Întâi citește e-mailurile, la unele și răspunde, apoi aruncă o privire pe știri. Și abia ceva mai târziu, când se fac simțite cu adevărat efectele cafelei, începe să lucreze.
„Muncesc aproape fără pauză până la prânz. Atunci mă opresc, merg în bucătărie și dedic cam o oră gătitului și mâncatului“, povestește el. După care se întoarce la tastatură. „În funcție de câtă treabă am, pot să termin pe la patru-cinci, dar și pe la șapte-opt. Dacă deadline-ul e aproape și sunt în urmă, lucrez și după cină, uneori până noaptea târziu, sau în weekend, dar asta se întâmplă rar, de maximum trei-patru ori pe lună“, dezvăluie tânărul.
Până anul trecut, el a fost angajat ca programator la o cunoscută firmă de software din Capitală. „Printr-o întâmplare (am fost recomandat de un prieten) am ajuns să lucrez, în timpul liber, un mic soft pentru o firmă americană. Am primit, pentru vreo 20-25 de ore de lucru efectiv, o sumă egală cu salariul meu pe o lună și jumătate“, își aduce aminte Cristi. Când clientul i-a cerut să mai ia parte la câteva proiecte, unele mai complexe, tânărul s-a decis: și-a dat demisia și a început să muncească pe cont propriu, de acasă. „Câștig cel puțin la fel de bine și lucrez ceva mai puțin. În plus, nu mai am program fix și am scăpat și de șefi, care nu erau chiar cei mai simpatici tipi din lume“, conchide acesta.
Alb și negru
Pentru sociologul și profesorul universitar Elisabeta Stănciulescu, calitatea generală a vieții este semnificativ mai bună de când a devenit expert independent. Deși ocupa o poziție mai mult decât măgulitoare la Universitatea „Babeș-Bolyai“ (profesor-cercetător titular, conducător de doctorat şi coordonator al unui masterat internaţional), ea a decis, în 2008, să demisioneze și să înceapă o carieră pe cont propriu în domeniul coaching-ului, în sociologie și antropologie, dar și în blogging (elisabetastanciulescu.ro).
„Cred că cel mai bine mă definește această formulă: «sociologie aplicată în managementul vieții și performanței». Am renunțat la a mai lucra în învățământul superior pentru a-mi păstra integritatea, coerența și consecvența cu propriile valori și standarde și cred că acest lucru este principalul avantaj al posturii de expert independent“, explică Elisabeta Stănciulescu. Fostul cadru universitar mai spune că nu a regretat niciodată că a renunțat la statutul anterior, deși mulți au privit schimbarea ca pe un imens pas înapoi: „Eu cred că a fost un pas înainte, una dintre cele mai înțelepte alegeri pe care le-am făcut în viață“.
Nu toți freelancerii au însă expe­riențe la fel de plăcute. Daniela are aproape
35 de ani și a lucrat în presa bucureșteană mai mult de un deceniu. „Mă săturasem de comenzi politice, de colegi obedienți și de șefi incompetenți. În plus, programul de lucru, de la 10-11 dimineața la 10-11 seara și cel puțin o zi pe weekend îmi dădea senzația că nu mai am viață“, își explică ea decizia de a deveni jurnalist independent.
Apoi, a venit momentul să se lovească de pragul de sus: banii câștigați erau semnificativ mai puțini, veneau cu țârâita și, chiar dacă avea mult mai mult timp liber, începeau să se facă simțite niște frustrări din punct de vedere financiar. „Nici acum nu sunt total mulțumită, dar e mai bine decât în primele luni. Apoi, am descoperit și că te poți mulțumi cu ceva mai puțin dacă ești un pic cumpătat“, explică ea. În plus, faptul că nu mai merge zilnic la serviciu și că, atunci când iese din casă folosește mai degrabă tramvaiul ori bicicleta i-a redus puternic cheltuielile: „La serviciu, mâncam de la cantină sau comandam pizza, ceea ce însemna cam 25-30 de lei pe zi, adică circa 600-700 de lei pe lună. Iar benzina mai costa și ea 200-300 de lei lunar.“
Bani și timp liber
Timpul liber suplimentar (fie că se muncește efectiv mai puțin, fie că, pur și simplu, se câștigă în fiecare zi una-două ore prin renunțarea la deplasarea la serviciu și înapoi) pare a fi, într-adevăr, cel mai mare câștig al celor care adoptă o carieră de expert independent. În plus, cel puțin teoretic, ca freelancer poți să alegi când, unde și pentru cine să muncești. În realitate, însă, destul de puțini sunt cei care își permit să respingă clienți pentru că sunt obosiți, prea ocupați, și-au planificat câteva zile libere sau, pur și simplu, nu le place stilul de lucru ori de comunicare al acestora.
Pentru că există riscul ca un client refuzat, indiferent de motiv, să se adreseze altcuiva și să nu te mai caute altădată. Ceea ce se confirmă totuși mult mai des este un alt aspect: ca freelancer, poți câștiga mai mulți bani decât dacă ai fi salariat. Potrivit unui studiu realizat de Rockable la nivel mondial, 44% dintre „independenți“ au venituri mai mari decât aveau în postura de angajat al unei companii.
Asta nu înseamnă însă că nu există și jumătatea goală a paharului: același studiu ne indică, totuși, că 56% dintre ei câștigă mai puțin decât înainte, iar multe din formalitățile și cheltuielile de care se ocupă angajatorul sunt acum în sarcina lor. Mădălina Popescu, director general al companiei de resurse umane Pluri Consultants, spune că, pe lângă faptul că, în cele mai multe cazuri, cel puțin pentru o perioadă raportul dintre efort și venituri va fi defavorabil freelancerului, veniturile nu mai sunt sigure și pot varia foarte mult de la lună la lună.
„În plus, cei care nu știu să se vândă, care nu știu să-și găsească clienți riscă să eșueze. Ei nu trebuie să neglijeze faptul că au concurenți mai mari, mai puternici, mai experimentați, fie că e vorba de contractori independenți, fie de companii. Iar o companie mică este, cu siguranță, mai puternică decât un frelancer și, dacă dorește, poate lucra astfel încât să-l elimine de pe piață“, mai arată Mădălina Popescu.
Șanse de reușită
În opinia sa, cei care au cele mai mari șanse de reușită pe cont propriu sunt seniorii cu o experiență semnificativă și cu solide competențe comerciale. „Din păcate, în cariera mea, am întâlnit mai multe nereușite decât reușite. În unele cazuri, era vorba de oameni care fuseseră îndepărtați dintr-o anumită companie și se gândiseră că vor da lovitura pe cont propriu.
Ei bine, s-a dovedit că nu fuseseră dați afară degeaba“, dezvăluie directoarea Pluri Consultants, care conchide că freelancingul „nu este pentru oricine“ și că, pentru cei mai mulți, statutul mai comod de angajat este cel mai potrivit. O părere similară are și Elisabeta Stănciulescu. În ciuda propriului ei succes, ea i-ar sfătui s-o apuce pe acest drum doar pe cei care sunt foarte stăpâni pe ce știu să facă, sunt obișnuiți să învețe autonom și încontinuu, să muncească foarte serios și responsabil și să-și respecte partenerii și angajamentele.
La „portretul-robot“ al freelancerului de succes se mai adaugă și alte trăsături: știe să-și planifice și să-și organizeze singur munca, nu are nevoie de constrângeri exterioare ca să respecte o agendă zilnică de lucru, știe să consume mai puțin decât câștigă (știe să gestioneze un buget) și poate să-și asume riscuri. Dacă vă regăsiți în descrierea de mai sus, puteți să vă gândiți serios la avantajele și dezavantajele unei cariere pe cont propriu. Dacă nu, probabil că cel mai bine ar fi să vă concentrați asupra carierei în interiorul unei companii.
Patru mituri false
DURATA Mulți cred că freelancerii muncesc mai puțin decât angajații obișnuiți. De fapt, adevărul este undeva la mijloc, iar media săptămânală este de circa 40 de ore.
STRESUL Ești mai relaxat ca freelancer decât atunci când ești salariat. În realitate, faptul că veniturile tale lunare depind doar de tine te poate neliniști destul de mult.
COMPETENȚA Mulți freelanceri lucrează independent pentru că nu pot găsi un job sau nu se pot adapta. Totuși, cei care rezistă în postura de contractori independenți o fac pentru că sunt buni profesioniști.
CALITATEA Lipsa de supraveghere afec­tează nivelul muncii și respectarea deadline-ului. Din contră, faptul că mo­mentul plății depinde de cel al terminării proiectului este extrem de stimulant.