Vaclav Havel s-a născut la Praga, la 5 octombrie 1936, într-o familie de mici burghezi. Bunicul şi tatăl său au fost doi prosperi oameni de afaceri iar mama sa provenea dintr-o familie de diplomaţi. Din cauza ‘originii sociale’, nu i s-a permis să urmeze cursuri universitare.

După satisfacerea serviciului militar, a lucrat ca maşinist la Teatrul pe Balustradă, un teatru nonconformist din Praga, şi a studiat arta dramatică prin corespondenţă. Aici, a pus în scenă primele piese, ‘Petrecerea din grădină’ (1963) şi ‘Memorandumul’ (1965).

În 1968, Havel era deja celebru şi cel mai influent scriitor din Cehoslovacia. În 1965, la o conferinţă a Uniunii Scriitorilor, îi apără pe scriitorii consideraţi de regimul comunist incomozi. Mai mult, Havel denunţă birocraţia existentă şi cere reforme de substanţă. Oponent al invaziei sovietice din 1968, devine unul dintre disidenţii regimului comunist din Cehoslovacia.

La 27 iunie 1968, redactează şi semnează ‘Manifestul celor 2000 de cuvinte’, adresat liderului comunist al ‘primăverii de la Praga’, Alexander Dubcek. În 1969, i se interzice să publice în Cehoslovacia. În 1978, scrie unul din cele mai influente eseuri, intitulat ‘Puterea celor slabi’. A urmat apoi Charta 77, o declaraţie bazată exclusiv pe drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Devine fondatorul Comitetului pentru apărarea celor acuzaţi pe nedrept.

În 1979, este arestat. Primeşte patru ani şi jumătate la închisoarea de maximă securitate la Hermanice. Este eliberat, în 1983, pe motiv de boală. În 1985, după o perioadă de refacere, îşi reia funcţia de purtător de cuvânt al Chartei 77. Este arestat la domiciliu în mai multe rânduri, ultima dată în perioada ianuarie-mai 1989. În acelaşi an, devine liderul Forumului Civic, mişcare de opoziţie care a contribuit la căderea regimului comunist.

Sfârşitul anului 1989 l-a găsit pe Havel vorbind mulţimii din Piaţa Venceslas. La 29 decembrie 1989, a devenit preşedintele Cehoslovaciei.

Un an mai târziu, la 5 iulie, Parlamentul, ales în mod democratic, l-a reales pe Vaclav Havel în funcţia de preşedinte, pentru un mandat de doi ani.

În 1991, s-a numărat printre artizanii dizolvării Pactului de la Varşovia şi a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER).

La 27 februarie 1992, a semnat, împreună cu Helmut Kohl, cancelarul Germaniei, Tratatul de prietenie cu Germania, iar la 1 aprilie acelaşi an, la Moscova, Tratatul de Cooperare cu Federaţia Rusă. După alegerile legislative, din iunie 1992, Vaclav Havel a demisionat, la 20 iulie, din funcţia de şef al statului.

La 26 ianuarie 1993, a devenit primul preşedinte al Republicii Cehe. A fost reales la 20 ianuarie 1998, pentru un mandat de cinci ani. Vaclav Havel a părăsit fotoliul prezidenţial în februarie 2003. În timpul primului său mandat, s-a produs despărţirea Cehiei de Slovacia. Este meritul preşedintelui Vaclav Havel că Cehia a fost invitată să adere la NATO, la 12 martie 1999, şi a fost admisă ca membru de drept la Summitul de la Praga (21-22 noiembrie 2002).

Anul 2003 înseamnă şi ieşirea sa de pe scena politică. Încă de la sfârşitul Războiului Rece, Vaclav Havel a figurat constant pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru Pace, dar nu l-a câştigat niciodată, în pofida faptului că numele său este strâns legat de căderea comunismului în Europa Centrală şi de Est. A continuat cercetările sale în drepturile omului. Memoriile sale, în care descrie experienţele din perioada exercitării funcţiei de preşedinte, au fost publicate în 2007.

În noiembrie 2007, a publicat prima sa piesă, după 18 ani, ‘Odcházení’, a cărui premieră mondială a fost, în luna iunie 2008, la Teatrul din Praga ‘Divadlo na Vinohradech’, dar a fost retrasă de pe scenă în decembrie. Piesa sa în limba engleză a avut premiera la ‘Orange Tree Theatre’ din Londra, iar premiera americană la Teatrul Wilma din Philadelphia. Havel a regizat, ulterior, o versiune cinematografică a piesei, care a avut premiera în Republica Cehă la 22 martie 2011.

În 2008, Havel a devenit membru al Consiliului European privind toleranţa şi reconcilierea. Este preşedintele Consiliului Internaţional al Fundaţiei pentru Drepturile Omului, şi membru al consiliului consultativ internaţional al Fundaţiei Memoriale pentru Victimele Comunismului.

Sursa: Agerpres

Te-ar putea interesa și: