După Trump, vom vedea cu toții dacă ansamblul instituțional american îşi păstrează rolul de manager esențial al „checks and balances”, sau dacă erodarea indusă de un președinte care a transformat încălcările într-o doctrină de acțiune a sfârșit prin a se consacra ca factor de disimulare, cu efecte de durată.

Trump a ajuns la putere cu o intenție evidentă: să schimbe America lui Obama. A face opusul predecesorului său a fost strategia definită încă din prima clipă, pe o linie care, având o mulțime de lucruri primare și impresioniste, traducea ceea ce el a simţit a fi voința majoritară a societății.

Și-a dat seama că există o parte a țării care a fost constrânsă de o lectură urbană, respectuoasă faţă de cauzele filozofice ale modernității, care, în ordinea externă, părea să slăbească imaginea țării, pusă în situaţia de a satisface interese pe care această parte a Americii nu le considera drept americane. Nostalgia faţă de o țară cu o putere respectată, pe care cei opt ani ai lui Obama ar fi banalizat-o prin angajamente economice dependente de un sistem multilateral globalizat, considerat responsabil pentru șomaj și falimente, a condus la „Make America great again”. Simplu ca slogan, eficient ca leitmotiv.

Dezbaterea electorală din acest an nu va fi între Trump şi Biden

Ca acele echipe de fotbal care dezvăluie jocul „în atac”, care fac „pressing” la adresa tacticii permanente și care trăiesc săptămânile pe rețelele de televiziune, insultând adversarii și proclamând că sunt „cei mai mari”, valul Trump este un fel de „bullying” politic permanent.

În mod straniu, dacă privim în perspectivă, ne aflăm, din prima clipă, în fața unui „one man show” pur, în care actorii secundari chiar sunt secundari și neimportanţi, faţă de cea mai mică tentaţie de disensiune.

Dezbaterea electorală care se apropie, după o pandemie cu peste 100.000 de morți și după un traseu economic tragic, nu va fi între Trump și Biden. Va fi între cei care cred că, după virus, Trump este cel care are cea mai mare forță pentru a afirma America în lupta mondială a intereselor, și anume împotriva Chinei demonizate, și cei care cred că soluția este să pună din nou la putere un „generic al lui Obama”, din acea Americă slabă și care dialoghează. Sper să mă înşel, dar zarurile par să fie aruncate.