Daca revolutiile pot fi importate, la fel se intampla si cu razboaiele. Anii ‘90-’91 au fost ultimii ani de „pace” pe piata mondiala a tehnologiei informatiei. Aceasta era acaparata de marile nume care isi imparteau foarte clar „prada”. Aparitia „lupilor tineri” (asa-zisele „new-name-uri” – marci noi) si a „tigrilor asiatici” a bulversat piata prin preturile cu mult sub cele exorbitante, ale brandurilor. In lupta pentru mentinerea cotelor de vanzari – in conditiile unei oferte mai mari decat cererea, acestea au fost nevoite sa renunte la insemnele nobiliare.
Pe piata Europei Centrale si de Est, razboiul preturilor s-a lasat multa vreme asteptat. In conditiile in care brandurile, atatea cate venisera aici, practicau preturi prohibite, lumea s-a ingramadit sa cumpere ieftin, adica PC-uri asamblate local, din componente importate de pe pietele Extremului Orient. Elementul-cheie in decizia de achizitionare a unui computer era (si ramane) pretul, din cauza slabei puteri de cumparare, fata de cea din Occident. Abia cand cererea a atins un nivel interesant, brandurile au adulmecat mirosul banilor si au inceput sa lanseze oferte mai „prietenoase”.
In Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, preturile se afla in disputa mai de mult, deoarece piata s-a copt la adapostul unor politici guvernamentale care incurajeaza informatizarea. In Romania, fenomenul a devenit sesizabil abia in ultimele luni, dovada ca si aici piata incepe sa dea semne ale unui inceput de maturitate.
Acelasi brand este
disputat intre dealeri
Piata romaneasca de PC-uri a fost si a ramas inca anemica. Conform ultimului raport realizat de International Data Corporation, in 1998, volumul total de PC-uri este de 74.550 unitati, ceea ce reprezinta o crestere cu 9,8%, fata de 1997. Dar cel mai mare producator de PC-uri din Polonia vinde anual 150.000 de sisteme, mai mult decat dublul numarului de calculatoare vandute in Romania. „Razboiul” tinde sa devina sangeros, in conditiile in care tara se afla in al treilea an de recul. Din aproape 500 de asamblori locali, cati existau in anii ’90, au ramas aproximativ 250. In plus, arata Victor Macri, consultant de marketing al companiei Net Consulting, „concurenta este acerba chiar in interiorul aceluiasi brand, intre dealerii sai”. In ceea ce priveste componenta pietei, aceasta „este extrem de fragmentata, dar exista un set de jucatori majori pe piata, spune Marius Ghenea, directorul executiv al companiei Flamingo, producator roman de PC-uri. Dintre concurentii importanti ai firmei noastre as enumera asamblorii locali, Comrace, Sprint si Ager”.
„Piata ne constrange sa micsoram foarte mult adaosul comercial, spune George Popoviciu, director tehnic la BB Computer, producator timisorean de computere, aflat, la un moment dat, in topul vanzatorilor de PC-uri. Trebuie sa vindem un numar mai mare de unitati ca sa mentinem o rata constanta a profitului. De aceea, cresterea numarului de calculatoare vandute nu este relevanta; ea este o crestere valorica fictiva, pentru ca toate cheltuielile au crescut in raport cu dolarul”. Scaderile de pret care s-au facut simtite la HP se datoreaza politicii globale a companiei si au loc datorita diminuarilor de pret la componente, in special la procesoare”. Nicolae Buzea, de la Adisan Computer, apreciaza ca preturile scad cu 3-5% pe saptamana, iar Marius Ghenea, de la Flamingo Computer, spune ca producatorii de componente practica scaderi de pret de circa 15-30% pe an la monitoare, de 50% la hard-disk-uri si memorii si de 60-70% pe an la procesoare.
Piata SoHo sta la panda
Razboiul preturilor surprinde piata romaneasca a PC-urilor intr-o crestere lenta, din cauza instabilitatii economice, in special celei monetare, legislative si din cauza taxelor vamale mari. Se poate vorbi in prezent despre o crestere a cotei de piata a brandurilor la peste o treime. In 1998, producatorul local ComRace s-a aflat pe primul loc din punctul de vedere al numarului de unitati vandute, desi Compaq a fost pe primul loc la venituri inregistrate – 14,60 milioane USD. Victor Macri, consultant de marketing al companiei Net Consulting, spune ca brandurile sunt preferate pentru ca ofera solutii: „Partea de hardware tinde sa fie cel mai putin importanta, cel mai semnificativ element fiind solutia, formata din partea de soft si cea de comunicatie – cablari, echipamente de retea etc.” .
Contextul in care razboiul preturilor izbucneste in Est este descris de dna Gorodcov: „In Romania, taxa vamala pentru importul de tehnologie informationala este de 5-6%, in functie de clasa de componente, peste care s-a mai adaugat suprataxa de import de 6%, o aberatie, astfel incat anul 1999 ne-a gasit cu o taxa de 11%, pe cand ea trebuia sa fie 5% si 0 in anul 2000. Un studiu efectuat in urma cu doi ani de revista Capital, arata ca 30-33% din pretul final al unui computer de marca reprezinta taxele si impozitele, ceea ce face ca in Romania pretul unui PC sa fie mult mai mare decat in Statele Unite”.
Celebrul acord care prevede desfiintarea taxelor vamale la importul de tehnologia informatiei pana in anul 2000 da totusi sperante brandurilor si producatorilor locali. Ca efect al acestei masuri, dar si al tendintei globale de scadere a preturilor, „undeva, in vara anului 2000, acestea vor fi cu 20-25% mai mici decat in prezent”, apreciaza Calin Tatomir, director de vanzari Compaq Romania. Desi previziunile sunt mai degraba sumbre, avand in vedere faptul ca urmeaza un an electoral, actorii, mici sau mari, de pe piata romaneasca a PC-urilor raman pe pozitii, in asteptarea unor vremuri mai bune.    

Evolutia vanzarilor de PC-uri in Romania in perioada 1993 – 1999 (bucati)

1993     31.000
1994     36.000
1995     40.500
1996     50.960
1997     63.000
1998     aproximativ 74.550

Sursa: conform rapoartelor IDC Romania