Contabilitatea de tip Remes a lovit veniturile firmelor i mai multe feluri. Una dintre aberatiile fiscale s-a referit la amortizare, mai exact la interzicerea celei de tip accelerat. Conform acestui sistem, 50% din valoarea mijlocului fix putea fi inclusa i cheltuieli ica din primul an de utilizare, cheltuiala fiind deductibila. Mai ales itr-o economie inflationista, amortizarea rapida ajuta la recuperarea rapida a capitalului investit. Rominia a ales sa faca lucrurile pe dos, raminind unul dintre putinele state i care amortizarea e stabilita prin acte normative.
in mod normal, statul ar trebui sa prevada numai limita de deductibilitate a amortizarii, nu si regimul ei – a explicat, nu o data, Marin Toma, presedintele CECCAR (Corpul Expertilor Contabili si al Contabililor Autorizati). Noul Parlament reconfirma artificiile fiscale de tip Remes. Recent, prin modificarile la OUG nr. 297/2000, Camera Deputatilor a decis sa lase amortizarea accelerata la mina Finantelor Publice.
Firmele sunt trimise sa itocmeasca dosare de documente (cu date despre cifra de afaceri, capitalul propriu, active corporale). Dar asta nu e tot. Conform Normelor din 1997 la Legea amortizarii, trebuie calculati „indicatori de eficienta”, cum ar fi rata capitalului propriu fata de activele fixe, rata activelor fixe, rotatia activului. (Lista completa se itinde pe mai mult de o pagina de Monitor Oficial).
Pe baza acestor elemente, agentul economic obtine un punctaj, mai departe supunindu-se deciziei fiscului. Chiar daca o societate ar ideplini criteriile, tot nu ar obtine imediat aceasta aprobare, care necesita parcurgerea unui traseu administrativ sinuos.
Impozitul pe inflatie, furt la drumul mare
Desi termenul limita pentru depunerea bilantului bate la usa, evidentierea diferentelor de curs valutar deriva din reglementari imprecise, care inventeaza impozite. „Lipsa unei prevederi exprese cu privire la tratamentul fiscal al diferentelor de curs valutar aferente disponibilizarilor i valuta pentru anul 2000 duce la situatia, descurajanta pentru agentii economici, de „impozitare a inflatiei”, precizeaza Mihaela Mitroi, Senior Tax Manager PricewaterhouseCoopers.
Sa luam un exemplu: un exportator a icasat i ianuarie 2000 suma de 10.000 de dolari, de care nu s-a atins pina la sfirsitul anului. Acest venit a fost iregistrat la data icasarii cu echivalentul i lei de 180.000.000 lei. La momentul 31 decembrie 2000, suma i valuta existenta i cont va fi echivalenta isa cu 260.000.000 lei. Pe diferenta de curs se plateste un impozit de 25% = 20 de milioane lei. (Valorile sunt aproximative).
Aplicind impozit pe diferenta de curs, Ministerul Finantelor nu face altceva decit sa inventeze un cistig care exista doar pe hirtie. Nu exista o explicatie logica pentru o astfel de operatiune. „E furt la drumul mare: aceasta diferenta nu exista decit contabiliceste, nu si i termeni reali”, atrag atentia operatorii (afectati sunt agentii economici care lucreaza cu strainatatea). Pentru a-si opri partea de 25%, statul ciunteste suma reala printr-un siretlic mascat de hatisul legislativ.
Legea nr. 249/1998 croieste diferentele de curs valutar i afara veniturilor, implicit a impozitului – „Diferentele de curs valutar la sumele i valuta detinute de agentii economici nu se reflecta i veniturile si cheltuielile acestora”. Dar acest articol din lege a fost abrogat de OG nr. 217/ 2000.
Prin mai multe prevederi, Ministerul Finantelor include diferentele de curs valutar la venituri financiare, din care musca impozitul pe profit (Hotarirea Guvernului nr. 402/2000 care aproba normele la OG nr. 70/1994 modificata, rasmodificata, republicata). Expertii contabili au miinile legate. Nu stiu ce lege sa respecte.
„Pentru anul fiscal 1999, a fost emis (e drept, i ceasul al doisprezecelea) un ordin care stabilea clar ca diferentele de curs valutar nu se impozitau (Ordinul ministrului finantelor nr. 279/2000). in schimb, pentru anul fiscal 2000, acest ordin nu se mai aplica, astfel icit evidentierea diferentelor de curs valutar este cu totul i ceata. Iar depunerea bilanturilor contabile preseaza”, atrage atentia Florin Cadar, director economic la societatea de expertiza contabila Camexim Servicii. Ministerul Finantelor se abtine de la comentarii. Ratiunile sunt, se stie, de ordin bugetar. Aceasta nu scuza isa incoerentele fiscale.
Cu reglementari atit de „precise”, nici tata contabililor nu mai stie ce sa aleaga. Ilogic, dar intelept este sa plateasca impozitul, pentru a nu se frige mai apoi cu o amenda.
Sfatul consultantului: diferentele de curs valutar se impoziteaza
„Potrivit art. 4 din OG nr. 70/1994 republicata, profitul impozabil se calculeaza ca diferenta itre veniturile obtinute si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile nedeductibile. Normele date i aplicarea Ordonantei (HG nr. 402/2000) precizeaza ca prin venituri i sensul Ordonantei nr. 70/1994 se itelege venituri financiare i care sunt mentionate si veniturile din diferente de curs valutar. Mai mult, potrivit Ordinului nr. 1670/1997, pct. 2.1, la ichiderea exercitiului financiar, disponibilitatile i valuta se evalueaza la cursul de schimb al pietei valutare, i vigoare la acea data, iar diferentele de curs rezultate se iregistreaza i contabilitate ca venituri si cheltuieli financiare. Exceptie fac diferentele de curs aferente disponibilitatilor reprezentind capital social i valuta, care se iregistreaza ca rezerve, fara a influenta rezultatele financiare ale agentilor economici.
in concluzie, i anul 2000 aceste diferente de curs, daca sunt favorabile, se impoziteaza. in ceea ce priveste diferentele aferente disponibilitatilor reprezentind capital social i devize, ele sunt excluse din baza impozabila, itrucit se iregistreaza itr-un cont de rezerve.”
Cum au reformulat deputatii scutirea de impozit pe profitul reinvestit
Profitul brut utilizat i anul fiscal curent de catre IMM, pentru investitii i active corporale si necorporale amortizabile nu se impoziteaza.
Aceasta facilitate se calculeaza lunar, iar sumele reinvestite se repartizeaza ca sume proprii de finantare.
Pentru investitiile care nu sunt finalizate i anul curent respectiv, scutirea de impozit se acorda proportional cu valoarea lucrarilor realizate efectiv, pe baza unei situatii partiale de lucrari. Investitiile realizate potrivit acestui articol vor ramine i patrimoniul IMM cel putin o perioada egala cu jumatate din durata de functionare a acestora.
