Firmele de brokeraj devin consultanţii fiscali ai clienţilor

Noul an aduce pentru investitorii de la bursă şi noi griji. Pentru a rămâne buni contribuabili, ei vor trebui să treacă prin hăţişul birocratic pe care l-a ţesut noul Cod fiscal în jurul impozitului pe câştigul din transferul titlurilor de valoare.

În primul rând, trebuie menţionat că se iau în considerare toate câştigurile şi pierderile realizate cu ocazia vânzării de titluri de valoare. Cu alte cuvinte, nu este necesar ca investitorul să fi retras vreun ban din con

Noul an aduce pentru investitorii de la bursă şi noi griji. Pentru a rămâne buni contribuabili, ei vor trebui să treacă prin hăţişul birocratic pe care l-a ţesut noul Cod fiscal în jurul impozitului pe câştigul din transferul titlurilor de valoare.

În primul rând, trebuie menţionat că se iau în considerare toate câştigurile şi pierderile realizate cu ocazia vânzării de titluri de valoare. Cu alte cuvinte, nu este necesar ca investitorul să fi retras vreun ban din contul pe care îl are la societatea de brokeraj cu care lucrează şi să fi intrat astfel în posesia profitului.
În cazul acţiunilor, câştigurile se calculează însumând rezultatele (profit sau pierdere) de la fiecare vânzare. Dacă eşti un investitor mai activ, va trebui să declari rezultatul obţinut în anul precedent, chiar dacă banii obţinuţi au fost reinvestiţi în cumpărarea de noi acţiuni. Aşadar, este de ajuns chiar şi o singură tranzacţie de vânzare de acţiuni (indiferent cât de mică este şi indiferent dacă rezultatul este profit sau pierdere) pentru ca depunerea declaraţiei de venit să fie obligatorie.

Potrivit instrucţiunii nr. 7/2006 emisă de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), societăţile de brokeraj eliberează, la cererea clientului, fişele de portofoliu pe baza cărora se alcătuiesc declaraţiile de venit.
Dacă ne gândim că, în general, o societate orientată către clienţii de retail poate avea şi peste 1.000 de conturi active, rezultatul unei asemenea proceduri ar putea fi dezastruos. Dacă fiecare client ar veni la SSIF pentru a-şi ridica fişa de portofoliu, s-ar ajunge la cozi interminabile, care ar paraliza activitatea respectivelor companii.

Mai mult decât atât, în lipsa unei informări adecvate, mulţi dintre micii investitori nici măcar nu ştiu că au de declarat câştigul sau pierderea din tranzacţii cu valori mobiliare pe anul trecut. Mai ales cei care au vândut în 2006 acţiuni, pe care le deţineau de la cuponiadă, şi care nu ştiau nici măcar cum îşi pot valorifica deţinerile, cu atât mai puţin cum să plătească impozitul.
Pentru aceste motive, unele societăţi de valori mobiliare se pregătesc deja să trimită fişele de portofoliu direct la clienţi. Vor să evite astfel îmbulzeala care s-ar putea crea la propriile sedii, dar şi neclarităţile pe care le pot avea clienţii.

„Suntem în curs de transmitere a fişelor de portofoliu“, spune Nicolae Gherguş, preşedintele societăţii de servicii de investiţii financiare Confident Invest. „În mod normal, nu suntem obligaţi să trimitem aceste documente, ci doar să le eliberăm celor care ni le cer, însă ni se pare mai cinstit faţă de clienţii noştri să le trimitem acasă. Costurile presupuse de acest lucru nu sunt foarte mari, ajungând la mai puţin de un euro de persoană“, explică el.
Dacă în plan financiar cheltuielile nu sunt mari, modificările fiscale care apar aproape în fiecare an implică nişte costuri de timp (şi de multe ori de nervi) deloc de neglijat.
„E o bătaie de cap în plus“, confirmă Răzvan Paşol, preşedintele SSIF Intercapital Invest. „Trebuie, în primul rând, să actualizăm de fiecare dată aplicaţiile informatice pentru a putea calcula câştigurile, respectiv pierderile clienţilor. Cele mai mari costuri sunt cele de timp, pentru studierea legislaţiei vagi, pentru a informa clienţii în legătură cu noutăţile apărute şi a răspunde la întrebările suplimentare care apar în legătură cu acest subiect“, afirmă preşedintele Intercapital.

30.000
de investitori au realizat în perioada ianuarie-septembrie a anului trecut cel puţin o tranzacţie de cumpărare. Numărul celor care au realizat şi vânzări este mult mai mare, dacă îi avem în vedere şi pe cei care au vândut acţiuni primite la cuponiadă.

Dacă în privinţa acţiunilor lucrurile sunt cât de cât clare, fondurile de investiţii vor reprezenta cu siguranţă o mare problemă. Motivul? Sunt destul de puţini cei care ştiu că şi în privinţa unităţilor de fond răscumpărate în anul 2006 se aplică aceleaşi reguli ca şi în cazul acţiunilor. Mai exact, şi societăţile de administrare a investiţiilor au obligaţia de a emite fişe de portofoliu în care să evidenţieze câştigul, respectiv pierderea clienţilor în anul precedent, rezultate din răscumpărarea unităţilor de fond. Iar investitorii au obligaţia de a se prezenta cu declaraţiile de venit la administraţia financiară.

Nu se ştie însă cum vor merge lucrurile în realitate. Întrebând doi preşedinţi ai unor societăţi de asset-management, am obţinut răspunsuri diferite în ceea ce priveşte regularizarea sau nu a profiturilor obţinute din unităţi de fond. Iar dacă nici reprezentanţii societăţilor de administrare nu sunt cu toţii la curent, e cu atât mai greu de aşteptat asta de la investitori.
De menţionat că răspunsul CNVM, autoritatea care a emis instrucţiunile legate de impozitarea unor astfel de venituri, a fost că se face regularizarea profiturilor şi în cazul fondurilor de investiţii, lucru specificat de altfel în articolul 67 din Codul fiscal. 

Timp consumat
«Cele mai mari costuri sunt cele de timp, pentru studierea legislaţiei vagi, pentru a informa clienţii în legătură cu noutăţile apărute şi a răspunde la întrebările suplimentare care apar în legătură cu acest subiect.»
Răzvan Paşol, preşedinte SSIF Intercapital Invest