Un ciorchine de căpuşe din lumea a treia au început să horcăie la scurt timp după ce un hard-disk plin cu date din mai multe offshore-uri a fost dat presei, analizat şi publicat. Lucru care merită salutat. Înfierarea proletară care să justifice scurgerea în sine era inutilă şi pe alocuri caraghioasă.

Transferurile de bani în străinătate, legale sau ilegale, personale sau ale firmelor, pot distruge economii și pot asmuți națiuni unele împotriva altora

Adică nu guvernele incompetente şi iresponsabile ar fi de vină pentru toate nenorocirile ăstea, ca de fiecare dată în istorie!

La fel, nici o vorbă despre ce bani prin offshore-uri au căpuşele cu vocaţie de slugă aflate la vârful politicii româneşti. S-ar părea că în offshore via România ascund bani doar oligarhii ruşi (nu e bine, domnu’ Cipru!). Şi în fine, nici o vorbuliţă despre ză mazăr anză fazăr ov jor – Delaware.

În schimb, deşi lipsesc multe jurisdicţii întunecoase, apar pe listă Cipru şi Elveţia, care sunt mai cooperante decât Germania, Olanda sau SUA. În cazul Ciprului e de-a dreptul ironic. Ciprioţii care stau cu conturile sugrumate în aşteptarea confiscării îşi doresc acum să fi ţinut banii într-un offshore adevărat. Cât despre Elveţia, e semn că-i printre următoarele în domino.

După cum arată lucrurile, datele publicate acum sunt cel mai probabil remise voluntar de statele respective pentru a se conforma regulilor OECD de transparenţă, caz în care conformarea va scădea. Dar nu poate fi exclusă nici varianta că au fost colectate sistematic de vreun serviciu secret prin uneltele clasice ale spionajului – agenţi infiltraţi, informatori plătiţi şi interceptare de date.

Scopul pentru care au fost scurse este însă destul de cert – descurajarea off-shore-urilor ca loc de păstrare a banilor. Va fi el atins? Probabil nu în modul în care autorii scurgerii şi-au dorit. Iată de ce!

Continuarea pe riscograma.ro