Lăcomia devenise atât de mare, încât nu mai erau interesaţi de lege, de acreditare, de minister, ei făceau singuri legea. Până la urmă, buboiul a explodat.

O universitate are un profit mai mare decât o companie din domeniul comunicaţiilor, Romtelecom, fapt unic în lume. Aceeaşi universitate se află pe locul doi în lume, după numărul de studenţi. China nu are nicio instituţie de învăţământ superior cu atâţia studenţi. Numărul studenţilor de la această universitate este mai mare decât al tuturor celorlalte din întreaga ţară. Această fabrică de diplome a fost înfiinţată de un fost politruc comunist şi este condusă de familia lui: el este rector, fiul, prorector etc. Cohorte de foşti miliţieni, politicieni şi alţi semidocţi au simţit imediat că a venit vremea să obţină şi ei o diplomă, să devină doctori sau profesori universitari. Şi au reuşit! Aceasta este fotografia. Dar ea nu e unică. Aici, lăcomia devenise atât de mare, încât nu mai erau interesaţi de lege, de acreditare, de minister, ei făceau singuri legea. Până la urmă, buboiul a explodat.Meritul este şi al ministrului, care nu a mai tolerat situaţia. Dar partidul care o susţine pe doamna ministru a înţeles rapid că, de fapt, e vorba de o bombă cu ceas şi că sutele de mii de posesori de diplome obţinute pe internet ar putea să se răzbune cu votul. Şi au intrat în panică, mai ales distinşii intelectuali Marean Vanghelie şi Marian Oprişan. „Să facem să nu sufere nimeni“, zice cu glas împăciuitor Mircea Geoană. Adică, mortul de la groapă nu se mai dezgroapă. Altfel spus, dacă un individ deschide universitatea „Gostat“ SRL şi eliberează nişte diplome unor indivizi care vin să le cumpere, pe principiul „să nu sufere nimeni, că studenţii n-au nicio vină, au fost de bună credinţă“, va trebui să-i considerăm pe absolvenţii Universităţii Gostat profesori, avocaţi, economişti.

Cam asta cere dl Geoană, de teamă să nu piardă nişte voturi. Numai că, un partid, indiferent cum s-ar numi el, nu poate stabili în ce cazuri şi dacă să se aplice legea! Diplomele obţinute de la instituţii (sau pentru forme de învăţământ) neacreditate ar trebui anulate. Aşa ar fi normal pentru a-i proteja pe cei care şi-au obţinut diplomele pe băncile şcolii şi respectând legea. Din păcate, ceea ce se întâmplă la Spiru Haret este doar o oglindă a întregului învăţământ din România; o tumoră pe un corp bolnav. Învăţământul a continuat să rămână cel mai nereformat domeniu şi unde aversiunea la ideea de reformă a fost maximă. Sub imagini idilice a dascălului care se dedică total sau a olimpicilor care câştigă medalii an de an, învăţământul românesc, de stat sau privat, s-a degradat an de an.

Nu-mi amintesc ca, în ultimii şapte-opt ani, sindicatele din învăţământ să fi pierdut vreo ocazie (examene de admitere, bacalaureat, sfârşit de an şcolar) de a şantaja pe toată lumea dacă nu li se acordă o mărire de salariu. Scandalul Spiru Haret arată doar fundătura în care a putut ajunge învăţământul românesc. Sigur că există şi profesori de toată stima, sigur că există şi şcoli care pot concura cu unităţi similare din Occident, dar acestea sunt, din păcate, excepţiile…

CAPITAL vă invită să participaţi la un studiu privind calitatea învăţământului din România, studiu derulat în parteneriat cu Kienbaum.

Te-ar putea interesa și: