Suntem o săracă ţară bogată. Un paradox, am spune, cât timp în Romania rata şomajului a ajuns la 30%, o ţară în care 8 milioane de oameni trăiesc la limita subzistenţei. Dacă până în 1989 am fost înfometaţi ştiinţific şi am trăit cu „adidaşi de porc” şi cu „Fraţii Petreuş”, libertatea ne-a adus şi apetitul de a consuma, de a devora cât mai mult şi cât mai ieftin. Mămăliga a explodat şi frustrările adunate în comunism au fost răzbunate de abundenţa produselor capitaliste, scrie Digi24.ro

„Consumerismul e acea nevoie de a consuma, indiferent dacă am sau nu am nevoie, pentru a-mi satisface nişte nevoi psihologice, nici pe departe nişte nevoi fiziologice sau nişte nevoi de bază. Tot acest tăvălug al societăţii consumeriste care se tot dezvoltă, este extrem de bine gândit pentru a fenta părţile de autoconservare din creierul nostru, toate centrele care îşi fac foarte bine treaba în creierul nostru, şi atunci ştiu că, chiar dacă nu am nevoie să cumpăr, cu siguranţă vor apărea nişte nevoi create”, spune Emil Gâtej, medic.

Consumerismul este astăzi un fenomen global. În fiecare sfârşit de săptămână, oameni din întreaga lume aleg plimbarea la mall celei din parc. Unii se îmbulzesc sau se iau la bătaie pentru a prinde reducerea cea mai mare. Este un trofeu şi, la fel ca orice alt câştig, ne oferă o satisfacţie. Neurologii spun că avem un creier setat pe achiziţia de bunuri .

Consum infinit, cu resurse finite

„De multe ori vânăm produse pe care ni le pune în faţă publicitatea, le vânăm pentru că devenim mai atractivi, mai bine poziţionaţi social”, spune Alexandru Zodieru, sociolog.

„Ne induce o stare de bucurie pe termen scurt. Fiind o fericire de scurtă durată, ne face să o repetăm, din nou şi din nou şi din nou”, afirmă Valentin Dobromirescu, anticonsumerist.

„Dacă o să-mi cumpăr un brand anume, înseamnă că şi eu sunt într-un anumit fel, sunt wealthy, am bunăstare, sunt bine. Asta înseamnă că după sine atrage şi o stare emoţională. Este o mare păcăleală, pentru că creierul nostru ştie exact cu ce se confruntă, există nişte centri în creierul nostru, extrem de bine puşi la punct. Unul dintre ei este centrul plăcerii. Centrul plăcerii, aşa cum arată studiile de specialitate, de neuropsihologie, a fost observat pe neuroimagistică mentală, pe neuroimagistica creierului şi pe o FMRI, o analiză specială, care arată ce parte din creier în ce momente funcţionează. Iată că această parte ar trebui să funcţioneze în satisfacerea nevoilor bazale sau emoţionale. Între ele s-a interpus şi această nevoie de shopping, cum s-ar interpune orice altă adicţie – de droguri, de ţigări – se interpune în acest centru şi observăm pe aceste analize că acest centru funcţionează mult mai puternic la stimuli de tip shopping”, explică medicul Emil Gâtej.

 

„Consecinţa cea mai gravă a consumerismului este dependenţa de cumpărături. O tulburare nouă, asociată dezvoltării din ce în ce mai mult dezvoltării centrelor comerciale. Haine, produse alimentare, electronice şi electrocasnice, cadouri şi produse de îngrijire personală. Totul ne este la îndemână. Şi, atunci când intrăm într-un magazin şi îi vedem pe ceilalţi cum cumpără, ne contaminăm de lăcomie. Dacă suntem mai vulnerabili psihic, deprimaţi sau stresaţi, putem dezvolta şi o adicţie pentru shopping”, mai spune medicul.

„Persoanele care au această adicţie, să-i spunem, sau această problemă a shopping-ului, au valori foarte scăzute la funcţionarea unei alte zone din creier care se ocupă de emoţiile negative, de consecinţe. Dacă cumpăr, s-ar putea să nu-mi mai ajungă banii pentru lucruri bazale, s-ar putea să rămân cu întreţinerea neplătită, s-ar putea să existe alte şi alte consecinţe, dacă plec de la serviciu şi mă uită Dumnezeu pe la cumpărături, s-ar putea să fiu dat afară. Toate aceste reacţii negative, sunt inhibate… Sigur că pentru adecvarea socială avem nevoie de anumite cumpărături, avem nevoie să ne îmbrăcăm într-un anumit fel, să ne formăm un stil, să ajungem să inspirăm un anumit model social, dar sigur, nu trebuie să cădem în cealaltă extremă şi nici să cădem în extrema în care cumpărăm mai mult decât ne putem permite doar pentru că vecinul, că prietenii, că alţii au ieşit la shopping şi practic, dacă eu nu ies la shopping, nivelul meu, statutul meu va scădea, asta ducând la probleme de producere a anumitor substanţe creier şi ducând încetul cu încetul la depresie. Dacă nevoia de shopping mă face să fiu disfuncţional şi să funcţionez doar pentru a cumpăra, în acel moment e o problemă”, mai spune doctorul Emil Gâtej.

Fericirea dată de cumpărături

Sociologii pun consumerismul pe baza nevoii omului de a avea un statut social. Astfel, cumpărăturile capătă un alt sens, în care primează emoţiile, plăcerea, fericirea şi pasiunea.

Iulia are 21 de ani şi a descoperit în shopping, nu doar o pasiune ci un adevărat stil de viaţă. Cumpăr deci exist, suprema fericire.

 

„Încă de mică pe mine m-a fascinat foarte tare subiectul fericire. Mă întrebam ce-i face pe oameni să fie fericiţi. Vedeam că fiecare aleargă într-o direcţie şi în alta, aveau joburi diferite, cumpărau lucruri diferite şi mă întrebam ce-i uneşte pe toţi. Ce doresc ei să obţină prin această alergătură, să zicem pentru cumpărături în cazul ăsta. Şi m-am analizat şi pe mine, ce mă face pe mine fericită: marea, plaja, scoicile, perlele, dar şi lucruri care se pot cumpăra, cum ar fi cafeaua, cărţile şi cred că de fapt de-aici vine pasiunea mea pentru cumpărături. Este doar o stare de spirit, iar eu nu am mers niciodată, pot să spun asta, cel puţin în ultimii doi ani nu am mers la shoppping pentru haine pentru că am nevoie de ceva. Recunosc că am destule obiecte vestimentare şi chiar şi cărţi, dar merg la shopping atunci când am un instinct, îmi urmez foarte mult instinctul şi dacă sunt în acea stare de spirit, atunci o urmez şi asta e valabil cu tot ce fac în viaţa mea.

Iulia, shoppingul pt tine este o pasiune? O obsesie? Cred ca s-ar numi mai mult un mod de viaţă, şi anume aşa cum spuneam, dorinţa de a-mi urma viziunea şi a o duce, de a crea povestea. Cred că mai degrabă asta înseamnă pentru mine. Nu e o obsesie, dar mă rog poate ideea asta de a-ţi crea ideile, de a fi foarte atent la detalii, poate fi la un moment dat…să te extenueze la un moment dat. Îmi place să caut. Cred ca ăsta e un punct esenţial rutinei mele de shopping şi anume că îmi place să găsesc comori ascunse”, spune Iulia, o tânără de 21 de ani.

Românii cumpără din impuls

Mall-ul a devenit locul preferat de pelerinaj al românilor. 70% din populaţia ţării noastre îşi petrece timpul liber la shopping. Cu 20 de procente mai mult decât ceilalţi europeni. Ce avem noi mai special? Laura Miu este personal shopper. Adică un consilier personal care te ajută să te îmbraci cu stil. Pasiunea pentru cumpărături, dar şi experienţa din domeniu, au determinat-o să îşi deschidă o afacere inedită pentru ţara noastră. În urma interacţiunii cu mai mulţi clienţi, şi-a făcut şi o opinie cu privire la tipologia consumeristului român.

 

„Noi suntem încă un popor care cumpărăm la impuls. Şi impulsul vine, generează o emoţie pozitivă. Adică sunt stresat, sunt supărat, îmi cumpăr repede ceva şi simt că m-am relaxat. Doar că această emoţie pozitivă ţine foarte puţin. De ce, pentru că imediat ce ajungi acasă îţi dai seama că ce ai cumpărat nu e bun la nimic… Şi atunci mai mult ne întristăm, pentru că nu ne ajută cu nimic acest aspect… Noi avem o problemă cu chestia asta… avem foarte multe mall-uri în ţara noastră şi atunci ce se întâmplă, ne invită să cumpărăm mai mult decât avem nevoie. Personal shopper-ul de fapt asta şi face, beneficiile acestui PS sunt că de fapt te face să cheltui mai puţin. Acest moft care îl plăteşti, un personal shopper, nu scoţi mai mulţi bani din buzunar, oricum cheltui aiurea în stânga şi în dreapta şi atunci îi dai cuiva care se pricepe şi îţi iei strict ce ai nevoie şi ai şi atitudinea corespunzătoare şi îţi maturizezi acest stil. Dacă vorbesc din punct de vedere al retailerului, sigur că-mi doresc ca lumea să consume. Dacă vorbesc din punct de vedere al personal shopper-ului, îmi doresc să văd mai multă fericire şi nu să găsim fericirea doar că ne-am cumpărat repede ceva”, spune Laura Miu.

De la comunism la consumerism

Este oare doar nevoia de emoţii pozitive, de a umple goluri afective ceea ce ne îndeamnă să consumăm excesiv? Este doar statutul social cel care ne determină să cheltuim nesăbuit, chiar dacă veniturile noastre sunt mult mai mici decât în ţările dezvoltate? Sociologii pun dependenţa noastră naţională de cumpărături, pe baza trecutului comunist.

„După revoluţie am avut cumva deschiderea aceasta către capitalism, care a venit către noi exact cu aceste premise ale abundenţei, ale unei false abundenţe şi a unei posibilităţi de alegere”, afirmă Alina Ioniţă, trainer cumpărături compulsive.

„Când vorbim de un popor ca noi, care nu ştim ce e libertatea de multă vreme, ci chiar de foarte puţin timp, 30 de ani nu e chiar o perioadă foarte foarte îndelungată, acum suntem exact ca acei copii care au fost ţinuţi în abuz, vorbesc de abuz pentru că a fost o perioadă opresivă, abuzivă, ce dinainte, o perioadă în care nu aveai voie să spui ce vrei, nu găseai ce vrei, nici măcare nevoile de bază nu le puteai satisface intr-o manieră civilizată, erau considerate lucruri fine, pe care astăzi le cumpărăm de la un magazin de cartier, pentru că avem chef, erau considerate o fineţe atunci, toate acestea au lăsat urme adânci şi în momentul în care deschid această cutie a pandorei, practic suntem un popor din păcate cu trăsături borderline, cu trăsături de probleme de personalitate, pentru că noi tindem între acele lucruri care ne limitează financiar şi economic şi excese – vrem să cumpărăm pentru că nu am avut, când eram copii, când eram tineri, şi cumpărăm excesiv de dragul de a avea, dezvoltăm tot felul de astfel de tulburări şi ne manifestăm destul de inconstant – ceea ce astăzi îmi place mâine nu o să-mi mai placă. Poate că o particularitate naţională este aceea faptul că la noi, cei care au această adicţie pentru cumpărături, cumpără lucruri pe care ulterior nu le mai poartă niciodată”, explică doctorul Emil Gâtej.

Continuarea o puteți citi pe digi24.ro


Te-ar putea interesa și: