Romania a fost integrata in acest proiect educational de-abia zece ani mai tarziu, dar cu rezultate consemnate in istoria catorva licee americane.
Consilierul AYUSA in Romania, dna Clara Deac, spune ca 75% din elevii trimisi prin acest program au ramas sau au fost rugati chiar sa primeasca burse pentru continuarea studiilor in SUA. „In 1995-96 am avut sansa de a primi cinci burse in cadrul programului AYUSA, pentru care s-a facut o selectie deosebita. Au participat 300 de elevi din toata tara si i-am putut alege pe cei mai buni. Din pacate, acum nu se mai acorda astfel de finantari dar, chiar si asa, costurile unui an de studii sunt sub nivelul celor practicate de scolile de prestigiu din America sau din Europa.”
Elevii selectionati au posibilitatea sa invete la un liceu obisnuit si sa-si aleaga specializari care nu exista in scolile noastre. Admiterea lor nu se face in clasa recunoscuta oficial in Romania, ci intr-un anumit an de studii, in functie de creditele primite in urma evaluarii. Invatamantul american ofera fiecaruia posibilitatea sa se pozitioneze la nivelul real al performantelor individuale. Elevii sunt gazduiti la familii atrase in programul AYUSA, special selectate pe baza interesului pentru acest schimb educational si a abilitatilor de a creste un copil.
Pe de alta parte, la fel de atent sunt selectati si elevii nostri. Conditia de baza este, desigur, calitatea tinerilor. Sunt alesi doar cei care fac dovada unui comportament civilizat in scoala si societate. In plus, ei trebuie sa convinga evaluatorii din Romania ca se pot descurca singuri in situatii dificile sau neprevazute si ca au maturitatea de a face fata impactului cu o alta civilizatie. „Nu este suficient ca parintii lor sa doreasca sa le finanteze pregatirea in SUA.
Noi trebuie sa ne asiguram ca tinerii sunt in stare sa se descurce singuri intr-un aeroport, ca pot sa calatoreasca pana in localitatea in care ii va prelua familia ce va raspunde de ei un an de zile. Primele doua luni de adaptare sunt extrem de dificile, chiar si pentru persoanele foarte sociabile.” De aceea, organizatia din Romania ofera consultanta si ii pregateste cu cateva luni inainte. Tanarul este „instruit” nu numai pentru a se descurca intr-un alt sistem de invatamant, ci si pentru a face fata altor valori culturale si sociale, specifice americanilor si, de ce nu, unor mentalitati carora le sunt tributari. Participantii la acest program recunosc faptul ca schimbarea este la fel de dificila si cand se duc in America, dar si cand se intorc in tara. Pana acum au plecat 57 de liceeni. Dna Deac spune despre fiecare ca a avut un traseu profesional de exceptie. Experimentul american i-a marcat pe toti, oferindu-le perspective in viata pe care inainte nici nu le banuiau.
O prahoveanca si-a lasat numele inscris in istoria unui liceu din Kansas
Ioana Sultanoiu se numara printre liceenii care au avut sansa de a studia un an in Statele Unite. Experienta i-a marcat nu numai evolutia scolara ulterioara, ci intregul sistem de valori personale.
La o varsta la care tinerii isi cauta identitatea, ea a reusit sa-si defineasca rolul si locul intr-o lume supusa in
continuare prejudecatilor. Ioana recunoaste ca adaptarea la mediul american a durat destul de mult. In mod surprinzator, colegii sai de liceu din Kansas nu au primit-o cu prea mult entuziasm. Cand a descoperit motivul, Ioana a avut un adevarat soc pentru ca nu se astepta, intr-o societate recunoscuta pentru spiritul sau democratic, sa fie „sanctionata” din cauza originii sociale modeste. Fiind un liceu de elita, elevii faceau parte din familii instarite. Pentru ei, imaginea Romaniei, despre care nu stiau absolut nimic, se asocia cu Somalia, Rusia, cu oameni saraci, mizerie… „In primele doua luni mi-a fost foarte greu, pentru ca nimeni nu voia sa stea de vorba cu mine”, isi aminteste Ioana Sultanoiu. Cu ocazia unui eveniment scolar denumit „Saptamana limbilor straine” am facut o prezentare a Romaniei, care a schimbat atitudinea colegilor mei. Fiind din Sinaia, aveam la mine poze cu Pelesul si alte monumente istorice deosebite. Comentariile mele, sustinute cu ajutorul ilustratiilor si CD-urilor, despre Romania i-a fascinat. Pentru americani, Europa este oricum un taram misterios, iar faptul ca eu proveneam dintr-un loc unde domnisera regi si regine i-a facut sa ma priveasca dintr-o data cu alti ochi. In plus, eram singura care aveam un cont in banca, unde parintii imi trimeteau lunar bani de buzunar, serviciu la care ei nu aveau acces decat dupa ce implineau 18 ani.”
Americanii au un stil foarte practic de a invata
Pentru ca sistemul de educatie american ii permitea sa aleaga dintre cele mai diverse materii de studiu, ea s-a orientat catre domenii inexistente in liceul din Romania. In afara literaturii si istoriei americane, discipline de studiu strict obligatorii, a optat pentru cursuri de pictura, sculptura, ceramica, dramaturgie. A reusit sa regizeze chiar si o piesa de teatru. Alegerea libera a orelor de curs a generat nu numai aprofundarea cu placere a unor materii, ci si descoperirea unor talente si calitati personale nebanuite.
„In prima luna insa am invatat cum trebuie sa invat – spune Ioana. Americanii au un stil foarte practic, total diferit de cel din scolile noastre. Dupa unul sau doua capitole predate de profesor, esti pus sa aplici ceea ce ai invatat. Spre exemplu, dupa lectia despre abolutionism si adoptarea constitutiei americane, fiecare elev a primit cate un biletel cu numele unui personaj din istorie. Eu am fost pusa, in cadrul unei disertatii, sa interpretez rolul unui fermier care avea plantatii cu sclavi si care era sustinatorul utilizarii armelor. A trebuit sa ma duc la biblioteca si sa studiez despre epoca respectiva. Fiecare elev a fost pus apoi sa participe, imbracat in costum de epoca, la transpunerea in viata a alegerilor ce s-au desfasurat in acea perioada in America. Evenimentul s-a desfasurat in sala mare a liceului.”
In scurt timp, Ioana Sultanoiu a devenit cea mai populara eleva deoarece a reusit sa castige premiul intai la concursul de istorie a Americii organizat in scoala si s-a clasat pe locul doi la un fel de olimpiada intre licee. Ea recunoaste ca pentru atingerea unei astfel de performante a ajutat-o mult sistemul de educatie din Romania unde elevii sunt pusi sa scrie, sa elaboreze lucrari, sa compuna. „Americanii se descurca mai greu la alcatuirea eseurilor pentru ca ei sunt obisnuiti cu grile si sisteme de examinare matematice.” Drept este insa si faptul ca, de cele mai multe ori, se intorcea de la scoala dupa ora sase sau chiar sapte seara.
Familia la care locuia mai avea doi copii mici, infiati, de care Ioana s-a atasat foarte mult si pentru ca erau romani. Atmosfera si comportamentul celor care timp de un an au „adoptat-o” prin programul AYUSA au determinat-o sa-i considere adevarati parinti. In casa lor, Ioana s-a simtit un membru cu drepturi depline, iubita si ocrotita. Chiar a apreciat stilul de educatie in familiile americane. Pentru ca se ocupa de curatenia casei o data pe saptamana, ea primea 30 de dolari, bani care-i suplimentau mica suma de bani lunara ce o primea de la parintii sai din Romania. Suportul moral oferit de familia din Kansas a contribuit mult la succesele scolare ale Ioanei. Numele ei, chiar daca este ortografiat putin gresit, se afla incrustat acum la loc de cinste pe una dintre caramizile liceului, alaturi de alti elevi care i-au adus faima in decursul anilor. Pentru ca a castigat premiul intai pe stat la limba franceza, Ioana Sultanoiu a ramas in istoria liceului american, chiar daca trecerea ei pe acolo a fost efemera.
