În ultima perioadă, numărul disputelor în legătură cu executarea contractelor de achiziţie publică pare a fi crescut semnificativ, cu o tendinţă în favoarea soluţionării în faţa instanţei de drept comun a litigiilor rezultate din acest tip de contracte.
Contractele de achiziţie publică în discuţie sunt, în marea lor majoritate, de tip FIDIC, şi anume contracte-tip elaborate de Federaţia Internaţională a Inginerilor Consultanţi (Fédération Internationale Des Ingénieurs-Conseils). Asemenea forme contractuale sunt uzuale pentru proiectele de infrastructură de mare complexitate; în cazul unui diferend ce nu poate fi evitat, executarea acestora va scoate la iveală câteva aspecte juridice interesante, demne de a fi semnalate.
Astfel, admiţând că au existat condiţii speciale şi/sau o decizie expresă a autorităţilor contractante pentru eliminarea clauzei compromisorii (arbitrale) din anumite contracte de achiziţie publică, competenţa de soluţionare a litigiilor rezultate revine instanţei de contencios administrativ. Practic, de la data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, contractul de achiziţie publică este asimilat actului administrativ, în acord cu majoritatea opiniilor exprimate până la acel moment în literatura de specialitate şi practica judiciară. Mai mult, natura intrinsec administrativă a contractului de achiziţie publică este consacrată de dispoziţiile exprese ale O.U.G nr. 34/2006, corelate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile rezultate din executarea unor astfel de contracte sunt soluţionate de secţia de contencios administrativ a instanţei competente material să le judece.
Procedura de derulare a litigiului
În practică, procedura de derulare a unui litigiu în contencios administrativ comportă anumite particularităţi. Necunoaşterea şi, implicit, nerespectarea termenelor de promovare, a procedurilor prealabile obligatorii şi a petitului posibil a fi formulat pot conduce la respingerea demersului judiciar.
Un prim aspect ce merită semnalat priveşte termenele de prescripţie. Astfel, termenele de prescripţie aplicabile litigiilor promovate în materia contenciosului administrativ sunt mai scurte decât cele de drept comun. Ele sunt aplicabile atât procedurii prealabile obligatorii (concilierea), cât şi acţiunii propriu-zise şi, tocmai din acest motiv, modalitatea de determinare a momentului de început a acestor termene poate ajunge să facă diferenţa între acceptarea cererii sau respingerea acesteia de către instanţă.
Un alt aspect important ţine de modalitatea de formulare a petitului unei astfel de acţiuni, care trebuie să ia în considerare limitele în care instanţa de contencios administrativ poate fi învestită şi, respectiv, poate să dispună.
Cu alte cuvinte, instanţa de contencios administrativ poate fi sesizată cu scopul de a dispune recunoaşterea dreptului pretins (şi anume dreptul la prelungirea duratei de execuţie) şi repararea pagubei cauzate, respectiv (după cum s-a dovedit necesar în practică) suplinirea consimţământului autorităţii la modificarea corespunzătoare a contractului.
Nu în ultimul rând, trebuie spus faptul că litigiile rezultate din executarea contractelor de achiziţie publică comportă un grad ridicat de tehnicitate a informaţiilor necesar a fi transpuse în limbaj juridic. Identificarea modalităţii optime de prezentare a argumentaţiei şi selectarea probatoriului specific reprezintă particularităţi esenţiale ale acestui tip de litigiu. În acest sens, este util să existe o colaborare strânsă cu echipele tehnice competente să monitorizeze implementarea contractului de achiziţie publică, fiind astfel facilitată înţelegerea corectă şi completă a informaţiilor tehnice generatoare de pretenţii judiciare.
Evenimentele tehnice intervenite pe parcursul executării unui astfel de contract vor putea fi prezentate cursiv şi inteligibil (în limbaj juridic) în contextul unui demers judiciar potenţial, numai atunci când şi dacă însăşi filosofia contractului este corect prezentată şi, în consecinţă, înţeleasă de către fiecare parte implicată.
Astfel de proiecte deduse judecăţii în instanţa de contencios
administrativ vor reprezenta, aşadar, o provocare pentru avocaţi, magistraţi şi chiar entităţile private implicate, prin prisma complexităţii şi modului aparent sofisticat în care marile proiecte de infrastructură se derulează în baza contractelor de achiziţii publice tip FIDIC.
