În cel mai recent episod al podcastului „Hai România”, difuzat joi, 25 iulie, pe canalul de YouTube și pagina de Facebook a evz, jurnaliștii Robert Turcescu, Tavi Hoandră și Bogdan Comaroni au livrat un mix electrizant de analiză politică, satiră și conspirații geopolitice. Făcând haz de necaz, cei trei au încercat să pună ordine în haosul informațional al verii, într-un sezon care, așa cum spune Turcescu, „nu mai cunoaște liniștea specifică vacanțelor din trecut”.

Hai Live – un podcast cu tensiuni, teorii și un strop de umor, înainte de vacanță

În cel mai recent episod al podcastului „Hai România”, jurnaliștii Robert Turcescu, Tavi Hoandră și Bogdan Comaroni au intrat în vacanță cu o discuție amplă, marcată de sinceritate, umor și accente conspiraționiste, dar și cu un mesaj cald adresat celor care îi urmăresc din diaspora.

Ediția atinge o gamă largă de teme, începând cu starea politică actuală din România, unde gazdele au comentat dur asupra conflictului dintre Ilie Bolojan și Nicușor Dan, dar și asupra climatului general de neîncredere în instituții și lipsa unei competiții democratice reale. Turcescu și Hoandră remarcă faptul că vara nu mai este, ca altădată, o perioadă „moartă” în presă – dimpotrivă, crizele se succed fără pauză, între scandaluri interne, știri externe și teme virale.

Una dintre cele mai surprinzătoare direcții ale conversației o reprezintă teoria conspirației privind cutremurul cu magnitudinea de aproape 9.0 grade produs în Kamceatka. Bogdan Comaroni aduce în discuție ideea că acest seism ar putea fi rezultatul unei arme tectonice dezvoltate de Statele Unite, cu scopul de a afecta o bază de submarine nucleare rusească din zonă.

Pe plan intern, discuția continuă cu scandaluri de corupție implicând politicieni români de rang înalt, inclusiv nume sonore precum Bolojan și vicepremierul acuzat de luare de mită. Jurnaliștii subliniază caracterul sistemic al corupției, sugerând că asemenea practici sunt mai degrabă regula decât excepția în administrația publică.

Pe lângă temele grele, apar și momente de destindere – Hoandră, Turcescu și Comaroni povestesc cu umor despre obiceiurile lor legate de cafea, fumat și despre micile bucurii cotidiene. Este evocată și performanța remarcabilă a înotătorului David Popovici, un exemplu pozitiv care inspiră și trezește mândrie într-un peisaj altfel apăsător.

Robert Turcescu: O nebunie întreagă. Tot timpul e un dezastru pe undeva, se întâmplă ceva

Robert Turcescu a remarcat, cu ironie, că în trecut, lunile iulie și august erau „moarte” din punct de vedere jurnalistic, însă în prezent, „nu e nicio clipă de la Dumnezeu în care să zici bă, nu se întâmplă nimic”. Fie că vorbim despre tensiuni politice interne, fie despre crize externe, mediul media este într-o continuă agitație.

„De obicei, vara, cam pe la iulie-august, cam așa… În alți ani, ca ziarist, era dezastru. N-aveai, bă, subiecte. Deci plecai, te duceai în concedii, nu știu ce. Ăia de prin redacții urlau: „Ție îți e bine acolo, ne chinuim aici să avem câte un subiect, să zicem și noi ceva…”

De niște ani de zile nu mai ai treabă. Nu, nu e nicio clipă de la Dumnezeu în care să zici: „Bă, nu se întâmplă nimic, e în regulă, țara e liniștită, mergem înainte.” Dacă nu e țara, sunt țările de lângă noi. Dacă nu-s țările de lângă noi, sunt continentele și tot așa. Adică e o nebunie întreagă. Tot timpul e un dezastru pe undeva, se întâmplă ceva”, spune Robert Turcescu.

Politicienii români sunt în centrul acestei vârtej mediatic. Turcescu a comentat tranșant despre două figuri-cheie: Ilie Bolojan și Nicușor Dan.

„Nici asta n-ar fi o problemă, dacă ar zice lucruri interesante. Dar când îți dai seama că dacă vorbește Bolojan, pac, sar pe el călare: magistrații, profesorii, oamenii de afaceri, oamenii obișnuiți. Da. Și îți dai seama că din 10 chestii spuse, 9 n-au fost prostii.

După aia te uiți la Nicușor Dan și zici: „Bă, hai că a zis ăsta ceva. Ia auzi, ia auzi, ia auzi că e de bandă în sistemul de justiție. Bravo, Nicule, bravo!” După care afli că… bă, da’ ce treabă avea? N-a fost să prezideze nicio ședință CSM, n-a vorbit cu ministrul Justiției. Ministrul Justiției îl contrazice, CSM-ul strigă, judecătorii urlă. Deci e un dezastru cumplit”, a concluzionat jurnalistul.

Cutremur în Kamceatka și teoria „armei tectonice”

Discuția a virat apoi brusc spre un subiect care pare extras dintr-un roman SF: cutremurul de 8,8 grade Richter din Kamceatka și posibila implicare a unei „arme tectonice” dezvoltate de Statele Unite.

„De ieri a apărut peste tot în surse militare și în astea, evident alternative – că ăștia cu informarea oficială, din surse oficiale, spun deocamdată că n-a fost mai nimic acolo. E o chestie foarte interesantă pe care, după aia, am legat-o cât s-a putut cap la cap.

Nu numai eu – adică era clar, era de înțeles – dar o putem analiza oarecum mai precis și o transmitem. Prima chestiune e că, să zicem cum ai spus și tu în introducere, toți experții în seisme nu-și explică de ce le-a murit tsunami‑ul, ca să zic așa.

E senzațional: foarte mulți experți în tsunami – adică în propagarea valurilor seismice – nu-și explică absolut deloc ce s-a întâmplat cu acest cutremur – ca și cum nu ar fi fost unul natural”, a spus Comaroni.

Bogdan Comaroni a explicat că specialiștii nu își pot explica lipsa unui tsunami, deși cutremurul „trebuia să producă un val devastator”, în condițiile în care „epicentrul era la o adâncime de circa 20 km, în cercul de foc al Pacificului”.

Mai mult, Comaroni a invocat ideea că în zona afectată se află o bază de submarine nucleare a Rusiei.

„Deci: Statele Unite dețin arma tectonică, Rusia o deține, China o deține și Japonia o deține. Japonia nu o folosește ca pe o armă, ci ca pe o tehnologie de cercetare – întrucât încearcă să elibereze treptat energie acumulată în arhipelagul nipon (unde se știe că sunt frecvente cutremure mari – cum a fost cel de la Fukushima). Se folosesc de ea ca să descarce ușor energia.

Deci Japonia este exclusă să fi generat un cutremur de această magnitudine. Specialiștii exclud și China – pentru că China combină două tehnologii: inducerea unor frecvențe puternice la distanță și detonări subterane sau subacvatice în anumite zone – dar nu ar putea transmite un cutremur până în zona menționată.

Astfel, rămân puține opțiuni: SUA în discuție. De ce SUA? Iarăși, pentru că China este aliată cu Rusia, există înțelegeri între ele”, a argumentat jurnalistul.

Tesla, HAARP și fizica rezonanței: Cum poți declanșa un cutremur

Pentru a susține ipoteza unei intervenții umane, Comaroni a făcut o incursiune în istoria fizicii, amintind un experiment realizat de Nikola Tesla. Acesta ar fi reușit să genereze o vibrație care a afectat structura unui bloc din New York doar printr-un mic dispozitiv cu frecvență constantă.

„Când două frecvențe ajung la rezonanță, legea fizicii spune că amplitudinea devine infinită – sau, în realitate, foarte mare. Așa se pot rupe structuri întregi. Principiul e folosit chiar și în armată: nu treci niciodată un pluton în pas de defilare pe un pod, pentru că riști să-l rupi”, a explicat Comaroni.

Această logică stă la baza sistemului HAARP, a adăugat el, un program american care, deși oficial are scopuri științifice, ar putea fi folosit și pentru declanșarea artificială a cutremurelor.

„Baza centrală e în Alaska, dar una dintre stațiile de retransmisie ar fi chiar la Corbu, în România”, a menționat jurnalistul.

Oameni minunați care ne privesc de peste tot: Tavi Hoandră, emoționat de mesajele din diaspora

Într-un moment de sinceritate și recunoștință, Tavi Hoandră a ținut să le mulțumească celor care urmăresc podcastul „Hai România” din toate colțurile lumii.

A amintit cu umor și emoție de Octavian Ispas, un antrenor de caiac din Norvegia, care a depus eforturi serioase pentru a-i găsi numărul de telefon și a-i transmite că nu pierde niciun episod:

„I-am spus că-și pierde timpul, dar nu m-a crezut, măi frate… E o plăcere nespusă să vezi că un om corect, la locul lui, din Norvegia, stă și se uită la emisiunea noastră. Oameni minunați, băi, să le mulțumim încă o dată că se uită la noi”, a spus Tavi Hoandră.

Un moment cald care a rupt, pentru câteva clipe, ritmul alert al discuției și a amintit că, dincolo de subiectele grele, publicul rămâne cel mai important.