Tribunalul București a „întors” falimentul LIG Insurance, societate de asigurări care, deși nu mai are practic activitate din 2015, a reușit să convingă judecătorii că Autoritatea de Supraveghere Financiară i-a ridicat abuziv licența de funcționare și a formulat incorect cererea de faliment.
Este o decizie istorică nu atât prin efectul său direct, LIG fiind o societate mică care, oricum, nu mai există, de facto, de ani de zile, cât prin implicațiile sale la nivelul întregii piețe de asigurări.
Practic, decizia luată de Tribunal și atacată deja cu apel de către ASF, arată că legislația asigurărilor este în continuare incompletă și neactualizată cu noile cerințe privind solvabilitatea și că, până la urmă, orice firmă de asigurare va putea invoca aceste scăpări pentru a evita falimentul sau pentru a își continua activitatea în condiții nu foarte clare.
Cazul LIG poate fi considerat un caz școală despre felul în care nepăsarea și lipsa de pregătire a parlamentarilor și guvernanților, dublate de lipsa de voință și de putere de persuasiune a autorităților de reglementare(în acest caz ASF) pot genera malformații ale piețelor.

Când parlamentarii dorm nepăsători iar ASF nu vrea să deranjeze

Practic, așa cum reiese din motivarea deciziei de a respinge cererea de faliment formulată de ASF, judecătorul a argumentat exact pe probleme știute de ani de zile de autorități și despre care s-a vorbit în repetate rânduri.

Atât fostul președinte ASF, Mișu Negrițoiu, cât și actualul președinte, Leonardo Badea, au recunoscut în repetate rânduri că sunt probleme în ceea ce privește sincronizarea vechii legislații din asigurări cu noile prevederi privind solvabilitatea și, mai ales, cu legea insolvenței, adică 85/2014. S-au rezumat, însă, la declarații în ton grav și la promisuni neconcretizate.

Acum, judecătorii Tribunalul București, vin și spun, negru pe alb, că tocmai aceste nesincronizări nu îi lasă să accepte cererea de faliment formulată pe numele LIG.

Nu intrăm în detaliile tehnice ale motivării , însă, în esență, este vorba despre faptul că legea 85/2014 a insolvenței face referire la anumiți indicatori pe care societățile de asigurare ar trebui să nu îi respecte pentru a li se putea ridica licența, în timp ce ASF lucrează în mod curent cu alți indicatori, prevăzuți de normele Solvency II.

” Coeficientul de lichiditate subunitar și capitalurile proprii negative reținute în decizia de retragere a autorizației sunt indicatori relevanți în ceea ce privește starea de insolvență , dar acest argumente ar fi putut fi valorificate în cadrul unei cereri de deschidere a procedurii formulate de către creditori , date fiind limitele stabilite în ceea ce privește cererea autorității”, arată judecătorul.

Mai concret, instanța face trimitere la articolul 249 din legea 85/2014 care arată că Autoritatea poate solicita falimentul unei societăți de asigurare doar în anumite condiții. Iar aceste condiții, prevăzute la articolul 5, punctul 31 din aceeași lege, fac referire la o eventuală procedură de redresare eșuată (LIG nu a fost obiectul unei astfel de proceduri) fie la indicatori de solvabilitate vechi, care nu mai sunt utilizați de la implementarea Solvency II, în 2016.

Acest rezultat nu ar fi fost posibil dacă legea 85/2014, precum și legile care guvernează lumea asigurărilor, ar fi fost corelate cu ultimele prevederi privind solvabilitatea în asigurări, transpuse prin lege în 2016.

Până acum, însă, de multe ori sub motivația că parlamentarii au lucruri mai importante de făcut, nu s-a întâmplat acest lucru.

Efect de precedent

Pe de altă parte, decizia privind LIG ar putea avea efect de precedent. Dacă în cazul micuței firme expuse mai ales pe Italia nu prea se mai poate întâmpla nimic, decizia care o privește, dacă va rămâne definitivă, va putea fi folosită în cazul unor viitoare măsuri ale ASF privind ridicarea unor licențe.

Orice altă societate de asigurare va putea veni să afirme că ASF o supraveghează din perspectiva anumitor indicatori, în timp ce legea insolvenței se referă la alți indicatori.

O speță importantă, de exemplu, ar putea deveni City Insurance, societate de asigurări care a trăit mereu cu parametrii de solvabilitate la limită și care a ajuns lider în vânzări, controlând circa o treime din toată piața RCA.

În cazul în care City ar ajunge, de exemplu, în situația de i se cere falimentul și în cazul în care instanța ar respinge cererea, vom avea de-a face cu milioane de oameni care nu își vor mai putea primi înapoi banii dați pe asigurare și cu zeci, poate sute de mii, de păgubiți care își vor achita daunele din buzunarul propriu.

Aceasta se întâmplă pentru că Fondul de Garantare a Asiguraților nu poate face plăți către păgubiți decât dacă o societate de asigurare este declarată, definitiv, în faliment.

Perspectiva unui nou faliment în piața asigurărilor nu este deloc de înlăturat, având în vedere recentele experiențe cu Astra și Carpatica.

Te-ar putea interesa și: