Sute de manageri din România atrag atenția asupra crizei forței de muncă din anumite domenii. În industria IT – o adevărată mină de aur pentru economia țării – e tot mai greu să găsești programatori sau personal cu reale cunoștințe în domeniu. Sutele de companii producătoare de componente auto și, mai ales, cei doi mari constructori de automobile din România se luptă pentru a găsi angajați în zone extrem de sensibile ale industriei precum mecatronica. Nici măcar în construcții sau agricultură nu există suficienți oameni dispuși să lucreze. Cu câteva zile în urmă, edilul Iașiului – un oraș dintr-o zonă a țării cu mulți șomeri – declara că „există o criză a forţei de muncă autohtonă, o criză reală, concretă”. În acest context, inspectorul şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Iaşi, George Tanasievici, anunța că sunt firme de construcţii care folosesc deja forţă de muncă din afara spaţiului comunitar. „O firmă ne-a anunţat recent că a adus 25 de muncitori din Vietnam. Trebuie să înceapă lucrul în curând. Aşteaptă să primească permisul de lucru de la Bucureşti. (…) Mai sunt şi cetăţeni din Republica Moldova care lucrează în România. Ei sunt foarte mulţi, unii însă au dublă cetăţenie, româno-moldovenească, caz în care nu îi mai putem considera străini”, a explicat George Tanasievici.

În Capitală, chiar guvernatorul BNR, Mugur Isărescu a evidențiat pericolul: „Suntem aşa, spre 2005, în ceea ce priveşte tensionarea pieţei muncii. Atenţie, însă, nu trebuie să ajungem acolo! Probabil că mai ştiţi ce a fost în 2007 – 2008. Toată lumea se uita numai în sus şi când au venit corecţiile, au fost extrem de dureroase”. În Cluj, recrutorii din zona IT se plâng și ei. În ciuda faptului că de pe băncile facultăților ies anual peste 6.000 de absolvenți cu specializare în acest domeniu, nevoia este dublă. Așa se face că recrutorii vânează acum candidați din Vietnam, Nepal sau Filipine.

Din nefericire, pe lângă problemele punctuale ale lipsei de viziune în domeniul pregătirii potențialilor angajați, România, ca și alte țări din regiune, se confruntă cu un adevărat exod al personalului calificat și cu o creștere rapidă a costurilor cu forța de muncă.

 

Nici polonezii nu o duc mult mai bine

Cehia și Polonia sunt statele din Europa Centrală și de Est (ECE) cu cele mai mici rate ale șomajului. În iulie, doar 2,3% dintre cehi și 3,5% dintre polonezi nu aveau un loc de muncă. Cu astfel de cifre, mult sub media UE de 6,8% și la distanță foarte mare de cea din zona Euro (8,2%) este destul de limpede cât de acută poate deveni criza de angajați. Jan Wroblewski, un polonez care a acceptat ingrata sarcină de a găsi angajați pentru un lanț hotelier cu prezență în toate zonele țării, a primit, la doar câteva zile de la publicarea anunțului de recrutare, o propunere neașteptată: o firmă i-a sugerat să acopere posturile libere cu personal din Filipine. „La început, o astfel de idee mi s-a părut ciudată”, explică Wroblewski. „Am început însă să analizăm propunerea și s-a dovedit că diferența dintre polonezi și filipinezi nu e chiar atât de mare. Chiar dacă unii trebuie să vină de la 10.000 de kilometri depărtare. Și ei sunt catolici, deci credem că se vor integra bine în societatea locală. Deja ne gândim la contracte mai mari”, a dezvăluit polonezul. Problema lui nu este singulară. Pe măsură ce scăderea ratei șomajului atinge noi recorduri, iar lipsa de angajați începe să muște din profitul companiilor, oamenii de afaceri din state precum Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia văd dispărând avantajul deținut de companiile lor încă de la aderarea la Uniunea Europeană. Modelul economic bazat pe atragerea investițiilor străine prin forța de muncă ieftină este tot mai greu de susținut și devine tot mai limpede că întreaga regiune ECE se apropie rapid de o răscruce de drumuri. „Modelul anterior de creștere a profitat de rezervele de muncă disponibile care au putut fi utilizate mai bine. Comuniștii au fost atât de risipitori încât a durat aproape 25 de ani pentru a putea reutiliza pe deplin capitalul uman pe care îl avem ”, explică Witold Orlowski de la divizia PwC din Varșovia. Pe această temă, jurnaliștii de la Financial Times sunt cât se poate clari: creșterea salariilor pentru ca cetățenii care au privit ani de-a rândul cu invidie standardele de viață din Europa Occidentală este binevenită, însă există riscul ca majorările să fie mai rapide decât productivitatea și, în acest caz, regiunea nu va mai putea atrage investițiile străine care i-au garantat creșterea până acum.

Declin demografic

 

Pentru vest-europeni este greu de înțeles cum de state precum Polonia, România, Ungaria sau Bulgaria au ajuns să acuze o criză a forței de muncă. După ani buni în care polonezii și românii au invadat Marea Britanie devenind unul dintre subiectele-cheie pentru Brexit și după ce majoritatea statelor din ECE au refuzat să primească refugiați este dificil să accepți că aceste țări au ajuns la fundul sacului. Totuși, lipsurile de forță de muncă din ECE sunt chiar rezultatul declinului demografic și al succesului economic. După ce a atins punctul culminant la sfârșitul anilor 1990, populația regiunii se micșorează acum, situația fiind cauzată de migrația masivă și de o slabă rată a natalității. Iar această tendință este probabil să se înrăutățească. Potrivit proiecțiilor ONU, populația combinată din Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia – cunoscute sub numele de Vișegrad 4 sau V4 – va scădea de la circa 64 de milioane în 2017 la doar 55,6 milioane până în 2050. O reducere cu aproximativ 13%. Mai grav chiar, Bulgaria va pierde nu mai puțin de 23% din populație, iar Croația și România câte 17%. În nicio altă zonă a lumii declinul demografic luat în calcul nu este atât de accentuat. Pentru un ordin de mărime, trebuie spus că în Bulgaria, care se află pe primul loc în acest clasament, scăderea va fi de 1,7 milioane de locuitori până în 2050 – echivalentul întregii populaţii a capitalei şi a zonei metropolitane din jurul acesteia.

Creștere economică rapidă

 

Pentru moment, modelul economic din ultimii ani continuă să dea rezultate. Economiile din Vișegrad 4 vor crește cu aproximativ 4% anul acesta, iar cea a României tot cam atât. JPMorgan și Standard Chartered plănuiesc deschiderea de noi birouri în Varșovia. Cel mai mare producător de automobile din Marea Britanie, Jaguar Land Rover, va muta producția Land Rover Discovery la noua sa fabrică din vestul Slovaciei. Concurenții germani Daimler și BMW lucrează la noi fabrici în Ungaria. Ceva mai la est, în România, industria IT este în plin avânt. Cu toate acestea, abilitatea regiunii de a furniza lucrători pentru a menține marii investitori se apropie de limite. În trimestrul al doilea din 2018, 86,6% dintre companiile industriale din Ungaria au declarat că deficitul de forță de muncă ar putea limita producția lor în trimestrul următor, potrivit Eurostat. În Polonia procentul a fost de 49,7%, iar în Cehia de 43,2%, nivel aproape dublu față de rezultatele de acum doi ani.

România, exemplu negativ

 

Un studiu realizat de Euler Hermes arată că în multe țări europene majorarea nominală a salariilor a depășit cu mult nivelul de creștere a productivității. Companiile au absorbit costurile salariale mai ridicate acceptând marje de profit mai scăzute, preferând menținerea prețurilor la produsele comercializate la niveluri apropiate de cele de până acum, limitând astfel impactul asupra inflației. O excepție de la acest trend se observă însă în România. „În luna mai a acestui an, în România, inflația a înregistrat o valoare de 5,4%. Acest procent a fost influențat de creșterea nominală a salariilor din primul trimestru, cu 12,7 %. (…) Ungaria și Slovacia au înregistrat, și ele, creșteri ale ratei inflației de 2,8 % , respectiv 2,6 %”, arată analiștii departamentului de Cercetare Economică de la Euler Hermes. Aceștia menționează și că „în ceea ce privește nevoia de finanțare externă brută, în România aceasta se situează la 134 % din rezervele valutare. Ungaria are un excedent de cont curent și un deficit fiscal acceptabil, iar nevoile sale de finanțare externă sunt adecvate, reprezentând doar 75% în rezervele valutare. Polonia afișează o nevoie de finanțare externă în raport cu rezervele sale valutare de 136% bazate, în general, pe o macroeconomie relativ solidă”.

Exuberanța, aproape de final

Într-un raport Bloomberg dat publicității la jumătatea lunii august se menționează că avântul economic care s-a conturat în ultimii patru ani în estul Europei se estompează. Creșterea a scăzut în al doilea trimestru, comparativ cu un vârf atins la începutul anului, în Polonia și Cehia, cele mai mari economii ale regiunii. Deși Ungaria, România și Slovacia au reușit să aibă creșteri mai rapide, printre obstacolele întâmpinate de ele regăsim costuri mai mari de împrumut, o penurie de muncitori și un export mai redus cauzat de încetinirea zonei Euro, principala lor piață de export.

În timp ce creșterea este încă puternică, națiunile de la Marea Baltică până în Balcani văd primele semne că au atins punctul culminant. Regiunea a evitat, în mare măsură, turbulențele care agravează situația altor piețe emergente, dar incertitudinea cu privire la riscurile comerciale afectează cererea pentru produse, inclusiv automobile și electronice. Între timp, presiunea inflaționistă a determinat Cehia și România să majoreze ratele dobânzilor.

(Articol publicat în ediţia de luni, 10 septembrie 2018, a revistei Capital. Publicaţia este disponibilă la centrele de difuzare a presei din întreaga ţară.)


Te-ar putea interesa și: