Ponderea monedei unice în rezervele ţărilor din regiune a crescut. Euro şi dolarul deţin supremaţia în rezervele valutare ale băncilor centrale. În căutarea unor randamente mai mari, plasamentele migrează de la cele „palpabile“ – cum sunt lingourile de aur–, către derivative.
Câştigurile din plasamentele şi tranzacţiile valutare externe sunt printre puţinele surse de venituri pe care pot conta băncile centrale aflate în plin proces de reducere a inflaţiei. Însă, cum aceste instituţii administrează „bani publici“, siguranţa primează în faţa randamentelor mari, care presupun şi riscuri pe măsură. În România, administrarea rezervelor valutare a adus un câştig de 562 milioane de euro, la un randament de circa 3%. Acesta a compensat o parte a pierderilor de aproape 1,5 miliarde de euro, înregistrate de BNR anul trecut.
Majoritatea băncilor centrale din regiune au plasamente preponderent în dolari şi euro. Ponderea aurului în rezervele internaţionale ale băncilor s-a redus în mod constant, în majoritatea cazurilor şi sub 5% din totalul rezervelor internaţionale. În ultimii doi ani, tot mai multe bănci centrale au majorat ponderea depozitelor şi plasamentelor în euro, pentru a beneficia de câştigurile din aprecierea monedei europene în faţa celei americane. Alte monede, precum francul elveţian, lira sterlină şi yenul japonez, deţin până la 5% din totalul rezervelor diferitelor bănci centrale. Şi în cazul acestora, randamentele sunt mai mici faţă de monedele unor economii emergente, fiind alese pentru stabilitate şi riscuri reduse.
România a renunţat la mare parte din contul la vedere deschis la Banca Japoniei, valoarea acestuia scăzând de la 1,7 miliarde de yeni în 2005, la 0,6 miliarde anul trecut. Au scăzut şi deţinerile de titluri la trezoreriile europene şi americane – cu circa 4 miliarde de euro, – BNR investind mai mult în titluri ale instituţiilor de credit şi organizaţiilor financiare. 2006 a fost primul an în care BNR şi-a împrumutat titlurile deţinute, contra unui câştig de până la 5,3% pe an.
Aurul reprezenta, la sfârşitul anului trecut, 7% din totalul rezervelor internaţionale ale României. Ponderea este una dintre cele mai mari din regiune, în condiţiile în care în Ungaria metalele preţioase nu reprezintă nici 3% din totalul rezervelor, iar în Franţa, doar puţin peste 1 la sută.
În cazul României, rezerva de aur cântăreşte 104,7 tone şi valora peste 1,6 miliarde de euro la cotaţiile din 2006. În 2006, BNR a „îngheţat“ investiţiile în aur, în ciuda faptului că acestea i-ar fi asigurat o creştere de 10% a valorii, datorată evoluţiei favorabile a cotaţiilor internaţionale. Randamentul este şi de patru ori mai mare decât cel oferit de plasamentele în valute forte.
Rezervele valutare sunt un fel de resursă de avarie pentru plata obligaţiilor externe – importuri sau rate la datoria externă – în cazurile în care pe piaţă este penurie de monedă străină. De altfel, un nivel optim al rezervelor unei ţări ar trebui să fie egal cu importurile pe trei luni.
Numărătoare inversă pentru atribuţiile de administrare
Euro şi dolarul sunt monedele în care sunt investite aproape 90% din rezervele ţărilor europene. Alte monede în care se fac plasamente sunt lira sterlină, care deţine 9% din rezervele Poloniei, de exemplu, sau francul elveţian – în care sunt investite 0,02% din rezervele Bulgariei. În România, valutele diferite de euro şi dolar aveau, la finele lui 2006, o pondere de 4% din totalul rezervei valutare.
Fac excepţie de la regula plasamentelor în euro cele douăsprezece state care au adoptat moneda comună şi care-şi constituie rezerve în alte monede decât cea europeană – în dolari, yeni japonezi sau drepturi speciale de tragere (DST) la FMI, de care au nevoie pentru plata importurilor.
Banca centrală va pierde din atribuţiile de administrare a rezervei internaţionale după ce România va adopta moneda europeană. Aceasta s-ar putea întâmpla în 2014 – potrivit anunţurilor BNR, sau 2015 – după cum estima Fitch. BNR se va implica totuşi în modul în care BCE administrează rezerva valutară, alături de celelalte bănci centrale. Începând din 2006, BCE a relaxat politica de plasamente, incluzând, pe lângă plasamentele în depozite, titluri şi obligaţiuni cu risc mic şi derivatele pe curs şi dobândă – care pot aduce câştiguri mai mari.
Nivel record
26,9 miliarde de dolari se aflau în conturile BNR la finele lunii septembrie, de patru ori mai mult decât în urmă cu cinci ani.
