Un nou record istoric al euro în faţa dolarului, la 1,6038, urmat de o scădere bruscă, de 200 de pips. Avem în faţă acelaşi pattern al perioadei recente: trenduri scurte, urmate de inversări puternice. Săptămåna a fost extrem de încărcată: în afară de datele macroeconomice programate, o serie de evenimente au avut darul de a mişca puternic pieţele financiare. Mai întåi, teama investitorilor cu privire la soarta sectorului financiar din Statele Unite, care a trimis indicii bursieri în picaj, atåt S&P500 cåt şi Dow Jones fiind acum în „bear market territory“. O teamă perfect justificată, dat fiind că IndyMac a intrat în colaps, iar managementul a fost preluat de autorităţi, în timp ce importante instituţii de credit ipotecar, Fannie Mae şi Freddie Mac, au înregistrat scăderi de 50% în sesiunea din 11 iulie, forţånd autorităţile să intervină.
Federal Reserve a anunţat că le va permite accesul la finanţare cu dobåndă de discount, la fel ca băncilor comerciale şi de investiţii, în timp ce Trezoreria SUA le va asigura linii de credit, mergånd chiar pånă la a injecta, dacă va fi cazul, lichidităţi prin mărire de capital. În acest climat extrem de tulbure, cotaţia euro a înregistrat un nou record istoric în faţa dolarului. Însă a intrat din nou în vigoare patternul de care vorbeam mai sus: de la 1,6038, maximul sesiunii din 15 iulie, cotaţia EUR-USD a plonjat aproximativ 200 de pips, pånă la 1,5822, în sesiunea din 16 iulie. Motivaţia: scăderea preţului petrolului. De la peste 146 de dolari pe baril, acesta a scăzut pånă la 135 de dolari, pe fondul lichidării de poziţii de către fonduri şi al faptului că stocurile de petrol din SUA au înregistrat creşteri cu mult peste estimările analiştilor. Rezumånd, trecem printr-o perioadă de volatilitate „în exces“, determinată în special de tensiunile acumulate în pieţele de capital şi de mărfuri. Problema este că acest fenomen va mai dura.
