Evenimente Abonamente Comunicate
CITEŞTE ŞI

Piaţa de capital

Este Banca Națională a României o entitate comunistă? Dar băncile?

Autor: | | 0 Comentarii | 516 Vizualizari

În spațiul virtual a fost lansată recent opinia că Banca Națională a României și unele bănci importante din România sunt entități comuniste din cauza regulilor specifice care se aplică acestora din urmă în cazul în care se confruntă cu o deteriorare gravă a situației lor financiare. O astfel de afirmație este eronată. Banca centrală, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, are menirea de a implementa instrumente de gestiune a crizelor armonizate la nivel european, ce urmăresc să readucă capitalismul în activitatea bancară, acolo unde principiile sale au fost ignorate.

De unde pleacă deranjul?

 

Conform opiniei mai sus amintite, modul în care funcţionează Banca Naţionala a României (BNR) nu are absolut nimic de a face cu ideea de capitalism, pentru că ea în primul rând şi după aceea unele bănci din România sunt cele mai comuniste entităţi posibile. Natura comunistă a băncii centrale şi a anumitor instituţii aflate în jurisdicţia acesteia este justificată de autorul opiniei prin aceea că ar fi 10 bănci în România care nu pot să falimenteze niciodată, pentru că nu le lasă BNR; această stare de fapt ar fi exact ca în comunism, unde nu exista libertatea de a concura şi erau întreprinderi care nu puteau fi lichidate niciodată.

Prin urmare, etichetările de mai sus ţin de faptul că, în caz de criză, există posibilitatea ca unele bănci să nu fie lichidate în conformitate cu procedura obişnuită de insolvenţă, datorită caracterului sistemic al acestora. Dar o astfel de situaţie nu înseamnă că entităţile respective nu vor putea ieşi din sistemul bancar, fapt important pentru asigurarea unei competiţii sănătoase. Pentru băncile cu probleme, care vor fi considerate sistemice, există proceduri legale de ieşire din piaţă, care se vor derula prin mecanismul rezoluţiei bancare. Mecanismul aplică aceleaşi principii în privinţa alocării pierderilor către acţionari şi creditori ca şi cele utilizate în procedurile clasice de insolvenţă. Deci unde sunt procedurile comuniste? Să explicăm însă, mai detaliat, cum stau lucrurile.

 

 Cum funcţiona sistemul bancar în socialism? Cum e acum?

 

Sistemul bancar din România din perioada economiei socialiste reprezenta o variantă a sistemului sovietic de tip “monobancă”. Banca Naţională a României - BNR (banca de stat) era nu numai bancă de emisiune ci îndeplinea şi funcţii de bancă comercială, alocând credit către întreprinderile socialiste în conformitate cu planul central. Pe lângă BNR, în perioada imediat premergătoare lui decembrie 1989, mai existau trei bănci (cu capital de stat), fiecare specializată în câte un domeniu: finanţarea comerţului exterior, agricultura şi dezvoltarea industrială. Casa de Economii şi Consemnaţiuni (CEC) era însărcinată cu mobilizarea economiilor populaţiei şi utiliza o mică parte din resursele sale pentru finanţarea creditelor pentru locuinţe; restul fondurilor erau plasate la BNR. Activitatea tuturor băncilor specializate se desfăşura sub coordonarea strânsă a băncii de stat. BNR şi celelalte trei bănci specializate acordau credite întreprinderilor conform indicaţiilor planificatorilor centrali. Într-un astfel de sistem, existau puţine preocupări pentru eficienţă, gestiunea riscurilor şi solvabilitate, întrucât toate entităţile implicate în circuitele de finanţare erau ale statului şi eventualele pierderi erau acoperite periodic de la bugetul central ( din “oala comună”).

 

După 1989, sistemul bancar a fost reorganizat pe baza principiilor economiei de piaţă într-un sistem bancar pe două nivele: (1) BNR organizată ca banca centrală cu funcţiile sale clasice; (2) băncile comerciale. Banca centrală a primit atribuţii de supraveghere prudenţială, fiind responsabilă cu asigurarea solvabilităţii şi lichidităţii instituţiilor bancare. Cu implicarea puternică a BNR, a fost creat cadrul legal necesar asigurării funcţionării băncilor comerciale, ce cuprinde, printre altele, reguli de intrare şi ieşire din piaţa bancară. Băncile comerciale au fost organizate ca societăţi comerciale pe acţiuni, acţionarii şi managerii lor purtând răspunderea pentru modul cum gestionează riscurile şi asigură sănătatea şi stabilitatea acestora. Pentru a întări această răspundere şi a se evita riscul moral, prevederile legale aplicabile activităţii bancare în România permit intrarea băncilor în faliment. Prin urmare, sistemul bancar din România este organizat şi funcţionează conform regulilor economiei capitaliste şi autorul articolului de faţă nu a întâlnit, până acum, vreun analist (serios) care să conteste această realitate.

 

De ce procedurile obişnuite de insolvenţă nu sunt potrivite pentru bănci?

 

Există o vastă literatură economică care arată de ce procedurile comune de insolvenţă nu sunt adecvate în cazul băncilor şi care susţine implementarea unui regim specific pentru acestea.

Un prim argument în favoarea unui astfel de regim este acela că băncile ocupă un loc special în cadrul unei economii de piaţă, funcţiile lor fiind vitale pentru buna funcţionare a acesteia. Băncile atrag şi gestionează o parte importantă din economiile populaţiei (depozite), asigură credite pentru firme şi particulari, constituie mecanismul de transmitere al politicii monetare a băncii centrale şi gestionează mecanismul de plăţi al unei ţări. Aceste funcţii devin din ce în ce mai importante în cadrul unei economii moderne. Băncile au un caracter special şi datorită faptului că sunt puternic interconectate şi activitatea lor se bazează pe încrederea din partea publicului. Problemele cu care se confruntă o instituţie bancară se pot transmite rapid, printr-un efect de contaminare, către alte instituţii sănătoase. Dacă dificultăţile serioase ale unei bănci devin prematur cunoscute publicului, deponenţii pot să fie îngrijoraţi fără temei de siguranţa plasamentelor lor la alte bănci,   situaţie ce poate genera retrageri generalizate şi masive de depozite, ceea ce prezintă riscul de a pune în pericol stabilitatea întregului sistem financiar (risc sistemic)[i] şi de a afecta grav situaţia macroeconomică a unei ţări. Prin urmare, în toate economiile lumii, stabilitatea sistemului bancar este văzută ca o problemă de interes public esenţială şi orice regim de insolvenţă bancară ar trebui să ţină cont de acest aspect.

 

Un alt argument subliniază necesitatea ca dificultăţile băncii să fie tratate cât mai rapid cu putinţă.  Viteza de reacţie în rezolvarea crizei unei bănci individuale este esenţială, întrucât pierderea încrederii clienţilor poate duce la retrageri precipitate de lichiditate. Găsirea unor soluţii imediate este necesară şi pentru a se limita costurile, în caz contrar valoarea activelor urmând a se deteriora rapid, ceea ce afectează interesele creditorilor întrucât vor suporta pierderi mult mai mari.  Procedurile obişnuite de insolvenţă nu pot asigura îndeplinirea acestui deziderat.

Un al treilea argument, strâns legat de cel privind stabilitatea financiară, este acela că regimul de insolvabilitate ar trebui să permită continuarea funcţiilor critice ale băncilor, pentru a se evita consecinţele negative asupra economiei reale. Persoanele fizice şi firmele au nevoie de acces neîntrerupt la servicii financiare de bază, cum ar fi constituirea şi retragerea de depozite, acordarea de credite şi accesarea de servicii de plăţi.

 

O procedură obişnuită de insolvenţă bancară implică numirea unui lichidator care valorifică activele băncii şi face plăţi din sumele recuperate către creditori şi, în măsura în care mai rămâne ceva, către acţionari. Aceste vărsăminte se fac într-o ordine care respectă ierarhia creditorilor băncii stabilită în avans prin lege. Procedura are în vedere doar interesul creditorilor şi nu ţine cont de considerente de interes public. Ea se desfăşoară încet şi poate dura mult timp, cu efecte negative asupra încrederii publicului. Totodată, procedura obişnuită nu asigură acces continuu la serviciile financiare critice, ceea ce afectează interesele clienţilor băncilor. Toate aceste trăsături ale procedurii fac ca aceasta să nu fie potrivită pentru a asigura scoaterea din sistemul financiar a unei bănci de talie mare şi puternic interconectată, fără a afecta negativ stabilitatea financiară şi situaţia macroeconomică. La începutul recentei crize financiare internaţionale, confruntate adesea cu posibilitatea prăbuşirii unor instituţii de importanţă sistemică şi în lipsa unor mecanisme adecvate de insolvenţă, autorităţile naţionale din diverse state nu au avut alt remediu decât să apeleze la injecţia de fonduri publice (în fapt bani ai plătitorilor de impozite) pentru a restabili situaţia. Soluţia utilizată a fost evident nedreaptă pentru contribuabili şi, în multe ţări, nici nu a putut fi aplicată în continuare datorită creşterii excesive a deficitelor bugetare. Prin urmare, la nivel mondial, s-a impus găsirea unei alternative pentru rezolvarea crizelor financiare şi aceasta a fost implementarea unui regim de rezoluţie bancară.

 

Capital - Comenteaza
Capital - Twitter
Printeaza

Alte articole

Pagina 1 din 2
SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

EVZ

Doctorul Zilei

Animal Zoo

EVZ Monden

Ziare.com

DCNews

Stirile Kanal D

AutoBild

Economica.net

Agrointeligenta

StiriDiaspora.ro

Capital - Articole similare

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.