In august 1993, Universitatea Bucuresti a fost prima institutie de invatamant romaneasca prezenta pe Internet. Lucrurile au urmat o dinamica destul de lenta; cei implicati erau entuziasti, dar numai cu atat nu se putea face mare lucru. In 1995, Ministerul Educatiei Nationale a inceput sa fie interesat de proiectul realizarii unei retele de date academice la nivel national, insa abia in septembrie 1998 RoEduNet a fost institutionalizat si a inceput sa primeasca bani de la buget. Startul a fost bun: conducerea planuise o extindere la nivelul intregii tari, urmarind sa aiba cate un punct de prezenta in fiecare judet al tarii (in prezent sunt conectate insa doar 15 judete). Din pacate, in 1999 banii nu au mai ajuns pentru finalizarea acestui proiect si asa au aparut primele probleme. Taxele datorate RomTelecom nu au putut fi achitate, si astfel reteaua a fost oprita. In septembrie 1999 s-au mai alocat niste bani de la buget, dar nu au ajuns decat pentru achitarea datoriei fata de operatorul de telefonie.
In afara de lipsa de fonduri, RoEduNet s-a mai confruntat si cu alt gen de probleme. La 1 octombrie 1999 a intrat in vigoare un tarifar al RomTelecom care prevedea aplicarea unui discont de 20% pentru clientii a caror factura lunara la nivel national depaseste un miliard si jumatate. Reteaua academica nu a beneficiat de aceste reduceri din simplul motiv ca, la acea data, RomTelecom nu dispunea de un sistem de centralizare a facturilor care sa permita calcularea la nivel national, iar RoEduNet platea facturi pentru fiecare punct de prezenta judetean in parte. Cu chiu cu vai, reteaua a luat-o din loc, insa minunea a durat doar cateva luni, in data de 11 ianuarie 2000 accesul elevilor romani la Internet fiind din nou restrictionat, din cauza acelorasi dificultati financiare.
Perspectivele anului 2000 nu sunt inca prea clare, deoarece bugetul nu a fost inca aprobat. S-ar putea ca planul de dezvoltare a retelei la nivelul tuturor judetelor sa nu poata fi dus la bun sfarsit nici anul acesta, prioritatea constituind-o functionarea retelei in limitele fondurilor alocate. Problema este ca liniile pe baza carora functioneaza reteaua nu sunt proprietate publica, ci apartin RomTelecom. Pozitia conducerii acestei institutii este categorica in acest sens. Invocand statutul sau de societate comerciala care functioneaza exclusiv pe baza de servicii contra plata, RomTelecom nu este dispus sa faca nici un fel de concesie in privinta retelei academice nationale. Solutia propusa de RomTelecom este ca Ministerul Educatiei Nationale sa primeasca mai multi bani de la Finante pentru a-si plati datoriile. Si ca sa nu fie invinuit de rea-vointa, RomTelecom mai propune si o anumita restrictionare a accesului la Internet, pretextand ca nu tot ce este disponibil pe Internet este folositor tineretului din Romania.
Accesul la informatii trebuie sa fie nelimitat
Conducerea RoEduNet nu agreeaza o astfel de solutie si, la ora actuala, accesul la Internet al scolilor si universitatilor conectate la Internet este nelimitat. „Bineinteles, exista anumite limitari in ceea ce priveste serviciile disponibile in cadrul retelei, acest lucru fiind viteza mica de transmitere a datelor”, afirma directorul RoEduNet.
Solutii de rezolvare a acestei probleme se pare ca, deocamdata, nu exista. Factorii politici care au un cuvant de spus in aceasta privinta se multumesc sa declare ca sustin implementarea societatii informationale in Romania, dar rezultatele nu prea se vad. Cand vine vorba de alocare de fonduri suplimentare de la buget, raspunsul este unul singur: ca acestea nu sunt disponibile. In 1999, RoEduNet a costat 35 de miliarde lei, ceea ce reprezinta un procent extrem de mic din bugetul MEN.
Aruncand o privire in ograda altor tari care dispun de astfel de retele de comunicatie, adresate exclusiv invatamantului, observam ca modele viabile exista. In Ungaria, de exemplu, functioneaza chiar doua retele de acest gen, una pentru facultati si alta la nivel preuniversitar. Ele au fost realizate de o companie privata, iar statul plateste 500 USD pentru fiecare scoala. Un alt exemplu ar fi modelul Statelor Unite, unde retele similare functioneaza pe baza unei taxe pe profit sau pe facturile incasate, pe care sunt obligati sa le plateasca toti operatorii de comunicatii de telefonie sau de date. Aceste texte alcatuiesc un buget folosit pentru acoperirea cheltuielilor retelei destinate invatamantului.
Romania insa nu pare interesata sa aplice acest model si nici nu are in vedere un alt proiect de solutionare a problemei. Functionarea retelei pe principii comerciale pentru a se putea autofinanta din venituri proprii nu a fost discutata.
Guvernul nu are solutii pentru RoEduNet
Pana la urma, totul pare a se reduce la prioritati. Si dupa cum bine poate observa oricine, informatizarea invatamantului nu se afla pe lista de prioritati a Guvernului decat in stadiul de proiect. „O asemenea retea de date nu ar trebui sa existe insa doar pentru a figura in statistici”, spune Radu Gramatovici. RoEduNet a fost initial creat pentru a permite dezvoltarea de programe de invatamant, de management si de comunicatii. In prezent, se afla in stadiul de proiect doua programe de acest gen. Primul este implementat cu fonduri PHARE si are in vedere realizarea unei aplicatii financiar-contabile la nivelul tuturor universitatilor de stat. Organizatia desemnata sa finalizeze acest proiect este Agentia Nationala pentru Informatizare a Managementului (ANIM), cu sediul la Iasi. Un al doilea program il constituie proiectul de reforma adresat invatamantului preuniversitar, care se va realiza in cea mai mare parte cu ajutorul unui imprumut de la Banca Mondiala. Programul se afla, la ora actuala, in faza de consultanta, organismul insarcinat cu acest lucru fiind Institutul National de Cercetari in Informatica, ICI. Ambele proiecte au la baza preexistenta RoEduNet.
Prins la mijloc intre restrictiile unui prestator monopolist, RomTelecom, si lipsa de interes a autoritatilor politice, sistemul educativ informational risca sa fie izolat de partenerii internationali.