Criminalul și haiducul Emil Gânj
Emil Gânj, căci el este noul Andrii Popa, a fost declarat haiduc de către cei care îl caută fără niciun fel de succes. N-am înţeles de ce l-au făcut haiduc. Ia de la bogaţi şi dă la săraci? Sau recunosc şi vardiştii că, asemenea lui Andrii Popa, pur şi simplu îşi bate joc de domnie, scrie Sorin Ovidiu Bălan într-un editorial pentru EVZ.
Pe lângă concluzia că are spirit de haiduc, superspecialiştii în psihologia criminală din dotarea vardiştilor, toţi cu pereţii birourilor plini de diplome aşezate la vedere, toate despre specializări şi doctorate care mai de care mai pompoase, cam de teapa celui care ne tot era prezentat pe la televizor în cazul „Caracal” că a intrat în mintea lui Dincă, a intrat şi probabil că a rămas acolo, că nu am mai auzit nimic de el, i-au făcut profilul psihologic lui Gânj: „Inteligență peste medie, instabil emoțional profund, exploziv în reacții, agresiv din nimic, foarte atașat de mamă și de victimă, bun cunoscător al zonei, spirit de supraviețuitor în condiții extreme.”
Cum zice, conform descrierii, un veritabil Rambo de Miheciu de Câmpie, judeţul Mureş. Împotriva unui adversar de un asemenea calibru, firesc, au fost mobilizate, pe măsură, forţe importante. Mulţi oameni, peste 400, tehnică de luptă ultimă generaţie, inclusiv drone cu termoviziune, ba chiar şi lunetişti. I-am mai văzut pe aceştia pe străzi, când cu pandemia. Stăteau la pândă să împuşte covidul în cap. N-au reuşit, după câte ştiu eu.
Vânătoare sau căutare?
Cu atâta poteră dotată, s-a declanşat vânătoarea criminalului. Lanţ de trăgători, adică oameni înşiraţi la distanţă egală, care înaintează în linie periind zona. Nimic! Singura realizare a fost că au speriat niscai sălbăticiuni mici şi păsăret. Dar filmaţi de sus, din dronă, dădeau bine pe ecran, la ştiri. Impresionant! Să vadă lumea că se munceşte, nu se stă degeaba.
Alţii, sub acoperire, organizaţi în grupuri mici, au plecat prin munţi. Tot nimic! Nici măcar cu urşii nu s-au împrietenit, să-i convingă să nu mai coboare în gospodăriile oamenilor. După câteva zile de circ mediac, spectacolul de sunet şi lumină a continuat cu un şir de ATV-uri pline cu jandarmi, care mergeau unul după altul pe un drum de ţară.
Ca şi cum criminalul căutat, sătul să se tot ascundă prin păduri, ar fi apucat-o să se ascundă fix pe mijlocul drumului, iar dacă primul ATV ar fi dat din greşeală peste el, să-i urmeze cel de-al doilea care să-l culeagă de pe jos. Din nou, spectacol impresinant. Rezultate însă, zero. Şi circul a continuat cu nişte lunetişti, care prin dispozitivul de ochite scrutau zările, gata să-l ţintească direct între ochi pe haiducul, instabilul emoţional, supravieţuitorul în condiţii extreme Emil Gânj, devenit cel mai căutat om din România.
Criminalul, încă de negăsit
Scotocirile acestea acerbe, s-au extins şi în judeţele vecine Mureşului. Inclusiv în judeţul Cluj. Eu zis să fie foarte atenţi la pădurea Hoia Baciu, cea plină de fenomene paranormale, unde se spune că au dispărut fără urmă atâţia oameni, că sigur nu-l mai găsesc niciodată. Ba, judecând după legendă, care spune că ciobanul Hoia, care dă şi numele pădurii, a dispărut cu turmă cu tot când a intrat în ea,, să nu ne trezim că dispar şi jandarmii cu ATV-uri cu tot.
Realitatea, este, însă, cu totul alta decât ne este descrisă în acest comic, dar foarte scump, joc de-a hoţul şi vardiştii. Emil Gânj nu este niciun fel de Rambo. Nu are niciun fel de pregătire specială de supravieţuire în condiţii extreme. Nici inteligenţă peste medie. Este bun cunoscător al locurilor. Dar este singurul? De ce vardiştii care îl caută nu au apelat şi ei la un alt bun cunoscător al locurilor, dintre zecile de mii de localnici care sigur sunt buni cunoscători ai locurilor. Poate unii chiar mai buni decât Gânj.
La capătul acestor aproape trei săptămâni de când un criminal îşi bate joc de domnie, ar trebui să ne punem o întrebare importantă. Sunt competenţi cei care conduc aceste operaţiuni? Sunt competenţi şefii lor de la Bucureşti, care conduc Ministerul de Interne? Realitatea ne dovedeşte că nu.
Cine e vinovat de eșecul căutării
Cine sunt ei? Aceeaşi care au dat-o în bară cu atentatul de la Arad. Aceeaşi care nu au găsit-o pe Elodia. Aceeaşi care au stat la poarta lui Dincă. Aceeaşi care habar nu au unde sunt Alexandra Măceşeanu şi Luiza Melencu. Şi exemplele pot continua.
De ani şi ani, în fruntea Ministerului de Interne sunt aceeaşi indivizi, chiar şi ministrul Predoiu a început să se osifice, sub mai multe guvernări, incompetenţi care din când în când, cu epoleţii plini de stele, mai multe decât în Carul Mare şi Carul Mic la un loc, ies în câte o conferinţă de presă şi ne spun că au rezultate notabile, dar secretul profesional îi împiedică să ni le spună.
Cred că a venit vremea, cu ocazia eşecului lamentabil de la Mureş, să ne punem serios problema competenţei. Pentru că un nepriceput, pus în funcţie de pilele de partid şi de stat, nu doar că ocupă un post şi fură, sub formă de leafă şi alte beneficii materiale, banii de la buget, dar pune în pericol vieţi de oameni. În zona Luduş, din Mureş, oamenii sunt speriaţi că în orice clipă se pot trezi cu criminalul neprins peste ei, în casă. Mai ales că acesta a ameninţat că va mai ucide.
Să lăsăm concluzia acestei mascarade de la Mureş, care costă foarte mulţi bani, pe seama unui competent din poliţie. Chiar şeful instituţiei. chestorul Matei Benone: „Din păcate, în momentul de față, este mai eficient decât noi”.
Atunci, dacă sunteţi mai ineficienţi decât criminalii, ascultaţi comanda la unul din ale cărui taxe şi impozite vă luaţi leafa aia uriaşă: „Drepţi”, „V-aliniaţi”! „Drepţi!” „La stânga”! „Direcţia acasă cu demisiile în mână, în fuga cea mai mare, marş”!
