„Stilul american“ extins la nivel social înseamnă că societatea (guvernul, autoritățile, comunitatea) te consideră ab initio un cetățean bine intenționat și, prin urmare, nu se „apără“ de tine înainte de a-i/le face ceva, ci numai DUPĂ ce ai făcut ceva ilegal sau imoral. În „stilul românesc“ de conducere, guvernanții ne consideră pe toți infractori încă neprinși și, în consecință, în loc să pedepsească vreo câteva mii sau zeci de mii de hoți reali, fac să plătească milioane de „hoți potențiali“. Adică pe toată lumea. Nu îi bagă la închisoare pe contrabandiștii de țigări și de băuturi, însă îi obligă pe producătorii cinstiți să pună timbre pe pachete și pe sticle și pe milioanele de clienți să le plătească.
Ministerul Învățământului propune să pună camere de luat vederi în toate clasele ca să nu mai copieze elevii la examene. Autoritatea Electorală vrea, de asemenea, să pună camere de luat vederi în toate secțiile de votare, cu milioane din bugetul de stat, evident. Dacă Justiția ar băga la închisoare vreo cinci dintre cei care fură voturi, ar dispărea frauda electorală instantaneu și aproape în totalitate și s-ar economisi și milioanele de la camere. Pentru toate nimicurile ni se cer acte și procuri legalizate la notari, de au devenit oamenii aceia cei mai bogați din România fără să facă măcar un singur lucru inteligent cât e ziua de lungă. Primăria cheltuie milioane ca să pună baricade în tot orașul ca să nu mai parcheze șoferii pe trotuar sau ca să nu mai treacă peste liniile continue.
Orașul arată ca pregătindu-se de război. Dacă ar da niște amenzi usturătoare, ar umple și bugetul Primăriei, iar într-o lună nu am mai vedea o roată de mașină pe trotuar. Când am cerut o autorizație de construcție ca să astup o gaură cu câteva cărămizi m-au pus să aduc mai întâi un contract de la o firmă de cărat molozul. Nu am avut moloz, și, chiar dacă aș fi avut, l-aș fi dus eu acolo unde se duce molozul, nu-l lăsam în fața blocului sau pe marginea drumului. Însă ei erau convinși că așa aș fi făcut. Prin urmare, mi-au aplicat o „prevenție“. Am plătit o mulțime de bani degeaba, fiindcă nu am avut ce căra. Cred că nu e zi în care să nu mă simt jignit într-un fel sau altul de Guvern, de Parlament și de toate autoritățile statului care se „apără“ de mine și care fac legi și reguli aberante ca să-i apere și pe alții de ce le-aș putea face eu.
E trist, dezgustător și imoral. Și, sunt sigur, multe dintre aceste legi nici nu ar rezista unei analize din partea unui adevărat specialist în dreptul constituțional.

George Butunoiu este specialist în resurse umane

Te-ar putea interesa și: