DW: E nevoie uneori de decizii radicale

Criza a pornit de la o imagine bine decupată. O doctoriță din spital a filmat o plagă plină de viermi (larve de insecte) a unui pacient de la secția de reanimare și a difuzat-o ca pe un semnal de alarmă. S-a declanșat o anchetă, poliția s-a dus la fața locului, ministrul însuși a organizat o conferință de presă.

De la incendiul din clubul Colectiv s-a spus de multe ori că acest spital e un dezastru, dar adevărul a fost acoperit din motive de oportunitate. Acest spital e singurul care poate trata bolnavi cu arsuri grave și mulți dintre cei care au cunoscut bine situația au preferat să tacă, ca să nu agraveze situația și sperând cumva că lucrurile se vor rezolva fără scandal. Ministrul Vlad Voiculescu – așa cum a mărturisit în conferința de presă de joi – cunoștea el însuși bine situația încă din 2015, când a lucrat ca voluntar la Spitalul de arși. Cu ocazia altui accident de mari proporții, explozia din București de la Valea Cascadelor, ministrul a beneficiat de un raport amănunțit al unui colaborator apropiat, care revela de asemenea lucruri inacceptabile. Ce era de făcut?

Ministrul a declarat că s-a gândit la soluții radicale: ”Singura măsură rezonabilă, pe care am luat-o în considerare de mai multe ori în ultimile luni, este închiderea spitalului”. Dar, în urma unor discuții repetate cu managerii spitalelor care pot prelua activitatea de la Spitalul de arși, ministrul a tras concluzia că nu ar putea fi închis întregul spital, limitându-se să suspende activitatea unității de transfuzii.

După declarațiile de azi am rămas cu impresia că ministrul Vlad Voiculescu regretă profund că nu a avut curajul să acționeze mai radical și mai devreme. Nu a spus acest lucru, dar a indicat faptul că de trei ori la rând a luat în calcul închiderea completă a stabilimentului și relocarea întregii activități la alte spitale. Ultima reuniune pe acest subiect a fost chiar săptămâna trecută. Cu toate acestea, a fost împiedicat să acționeze de o serie întreagă de considerente pe care le-a sugerat doar și care țin probabil de capacitatea oamenilor din branșă de a suporta șocul, de limitările tehnice și de teama că situația însăși a bolnavilor s-ar putea, în primă instanță, agrava. E vorba aici de cooperarea unui număr foarte mare de oameni, ceea ce nu e ușor de realizat.

Am văzut prin urmare un tânăr ministru inteligent, sensibil și dedicat, care face cea mai bună impresie și care nu reușește, totuși, să aducă soluții într-o situație de criză. Pentru că nici astăzi nu am aflat ce urmează să se întâmple. E ceva care pare să-i depășească puterile. „E inacceptabil ca după şase luni de la Colectiv să nu fi învățat nimic”, a spus ministrul, fără să explice la cine se referă și dacă în acest ”noi” vag și subînțeles se include și pe sine. După toate aparențele și ținând seama de căința sinceră a tânărului demnitar el s-a referit și la el însuși, dar poate mai ales la corpul profesional, care pare cuprins de o ciudată paralizie morală și incapacitate de acțiune. Toată lumea știe că așa nu se mai poate și totuși în fiecare zi continuă la fel.

Un lucru este totuși clar, căci el nu ține de circumstanțe. Cel care trebuie să ia decizii este ministrul. De fapt este singura lui atribuție serioasă. Îi urăm, de aceea, ministrului Vlad Voiculescu să depășească starea aceasta de dubitație îndurerată și să dobândească curajul unor decizii categorice.