Doar cu 5 ani în urmă, nu existau semne încurajatoare că această tendinţă s-ar putea schimba. Astăzi, perspectiva se schimbă rapid, datorită avansului tehnologic în sondarea pe orizontală şi fracturarea hidraulică. Acest proces a scos la lumină mari depozite de gaze naturale şi petrol blocate în şist — resurse care fuseseră considerate prea dificil sau prea costisitor de extras. Raportul Institutului Global McKinsey arată că între 2007 şi 2012, producţia de gaze de şist din America de Nord a crescut cu peste 50% anual. Iar în prezent, producţia de petrol de şist creşte într-un ritm chiar mai alert.
De asemenea, potrivit aceleiași surse, gazele naturale mai ieftine ar putea creşte producţia brută în sectoarele intensive în energie cu 75 miliarde până la 105 miliarde de dolari până în 2020.  Se preconizează că cel mai mare impact va fi resimţit în industria petrochimică, unde se estimează un plus de 60 miliarde până la 80 miliarde de dolari în producţia anuală până în 2020, ajutat de o ofertă locală generoasă de gaze naturale şi hidrocarburi lichide.
Patru categorii specifice de produse, în special, sunt predispuse pentru creştere: derivatele din etan precum etilenul (utilizat în antigel, cauciucuri, pungi de plastic, detergenţi, îmbrăcăminte), metanul (folosit la antigel, solvent, combustibil, fertilizatori, şi altele), amoniac (fertilizatori şi alte produse industriale), şi răşină de PVC (folosită la conducte, cabluri electrice, construcţii şi alte produse industriale).
Se estimează că producţia de etilen şi alte produse derivate din etan va creşte cu 40 până la 50%, iar cea mai mare parte a producţiei suplimentare va ajunge la export. Gazele naturale sunt, de asemenea, folosite la producerea de amoniac şi alţi fertilizatori.
Tot din raportul al Institutului Global McKinsey mai reiese că o creştere a producţiei naţionale ar putea înlocui aproape în întregime importurile actuale de 14 milioane de tone pe an. Pentru a facilita producţia suplimentară sunt necesare 65 miliarde până la 80 miliarde de dolari în invesţii noi doar în industria pretrochimică naţională.
În ceea ce privește România, din datele preluate de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) de la EIA (n.r. – agenţia administraţiei americane pentru informaţie în domeniul energiei), reiese că țara noastră ar avea rezerve recuperabile de gaze de şist de 1.444 miliarde de metri cubi, clasându-se pe locul al treilea în Europa, după Polonia şi Franţa.